1. A fi bun, încă, e important. De la micile vechi maniere (a întreba politicos, a-ţi cere scuze) până la respectul cu care îi tratezi nu doar pe cei din familie, ci şi pe cei cu care lucrezi sau cu care eşti vecin. Această dificilă sarcină cade întotdeauna pe părinţi, întrucât micuţul învaţă. (Atenţie: pe moment şi doar de la voi!)
2. Somnul contează – odihna sau măcar să aţipeşti puţin. Poţi să fii sigur că nimeni din familie nu îşi primeşte porţia de somn aşa cum ar trebui. Aminteşte-ţi care era remediul pentru bebe când devenea agitat… regula , adică un somnic sau ceva de mâncare, se aplică şi pentru preşcolari, adolescenţi şi adulţi. Ia-o mai uşor, ia o pauză şi odihneşte-te. Mâine e o nouă zi.
3. A fi deschis contează. Către oameni, schimbări, întorsăturile neaşteptate ale vieţii…

Şi din categoria “Hmm…nu e chiar atât de important” am enumera: a fi primul sau ultimul copil care a făcut primii paşi, care a vorbit, a învăţat alfabetul; părinţii trebuie să ştie că a fi perfect nu contează câtuşi de puţin, te vei împiedica tot timpul de diverse probleme, dar nu trebuie să te învinueşti; trebuie să vezi imaginea de ansamblu ca să îţi dai seama că cel mai bun lucru pentru micuţul tău este să-l iubeşti şi să-i arăţi asta şi nu îi stai în drum.
Citeste tot articolul aici : The Big Picture: Five Things We Do as Parents that Really Matter (and Some that Really Don’t!)
Sursa foto :  Darren / Flickr.com