Cam două luni a rezistat idealul în fața realității. Evaluarea continuă, prezența amenințătoare a catalogului, țipătul enervant al clopoțelului, manualele insipide, programa învechită, toate mă împiedicau să leg relația aceea deschisă și frumoasă cu copiii pe care o visasem. Așa că am renunțat la ceea ce credeam că e ”vocația” mea, dar care mă adusese în doar câteva luni în pragul unei depresii.
După o perioadă de ”detox” am început să-mi împărtășesc gândurile despre experiența mea ca profesor pe un blog. Ca parte a procesului de vindecare, probabil. Și cum nu poți face mare lucru plângându-te, am început să caut cauze și soluții. Am aflat de ce temele pentru acasă sunt inutile și chiar nocive, de ce notele erodează motivația și plăcerea de a învăța, de ce e absurd să crezi că o programă de stat poate împlini nevoile fiecărui copil în parte. Așa am înțeles de ce mă afectau atât de mult constrângerile din sistem.
Iar soluțiile au venit și ele. Din cărți și căutări pe internet am aflat de existența unor școli bizare, numite freeschools, în care nu există note, teme, programe sau ore obligatorii. În care copiii au un cuvânt la fel de greu ca al adulților în deciziile care afectează viața celor implicați. Și în care copiii aleg ce, când și cum învață și nimeni nu încearcă să-i păcălească sau să-i împingă de la spate.
Tot pe internet am dat de un concept și mai ciudat (pentru eleva silitoare din mine): homeschooling. Educarea copiilor acasă, în familie, fără vreo legătură cu școlile, fie ele de stat sau private. Practicată în mai toate colțurile lumii, dar cu precădere în SUA (unde cca. 2 milioane de copii sunt educați acasă), acest tip de educație oferă beneficii pe care niciun sistem de învățământ public nu le poate oferi: flexibilitate și libertate. În funcție de copil, de nevoile lui, dar și ale familiei, homeschooling-ul se poate face în mod structurat (urmând o programă, dând teste periodic) sau mai puțin structurat.
De parcă asta n-ar fi fost destul de șocant, există și o variantă total nestructurată, numită unschooling. Această ”neșcolire” e însă puțin diferită de homeschooling, pentru că pornește de la premisa că singurul în măsură să decidă ce, când și cum învață este copilul. În acest caz, nu există programă, teste, materii. Învățarea face parte din viața firească a familiei. Copiii află lucrurile de care au nevoie fără ca un curriculum să le spună ce și în ce ordine trebuie să învețe. Iar rolul părinților nu este de a înlocui profesorii, ci de a a-și susține copiii răspunzând la întrebări, căutând surse bune de informații, facilitându-le contactul cu lumea din jur și cu cât mai mulți oameni. Asta înseamnă desigur disponibilitate continuă și un efort considerabil de organizare.
De aceea, alegând homeschooling sau unschooling, alegi de fapt un mod de viață și de creștere a copiilor. Unul rar întâlnit la noi, din păcate. Puțini părinți români știu de existența acestor două alternative la școlarizarea convențională. Cei care știu și practică se țin departe de atenția publică și nu-și povestesc experiențele, mai nou din teamă, căci noua lege a educației nu permite scoaterea copiilor în afara sistemului. De la 6 ani, ei trebuie înscriși la o școală. Singura opțiune rămasă e școala, dar cum la noi singurele alternative reale sunt puținele școli Waldorf și Montessori, ce alegere e asta?
Promovez homeschooling-ul și unschooling-ul în ciuda interdicției emise de stat și poate chiar din cauza acesteia. E nevoie ca părinții să știe de existența acestor alternative ca să-și poată cere dreptul de a le alege și practica. Cred că doar ei au dreptul și răspunderea de a alege o abordare educațională potrivită pentru copiii lor, nu statul, nu ministerul, nu ministrul. Iar opțiunile educaționale nu trebuie îngrădite, căci fiecare copil și fiecare familie au nevoile, caracteristicile și preferințele lor.
Pe blogul meu veți afla de ce școala nu e întotdeauna cel mai bun loc pentru a-ți petrece copilăra și ce se întâmplă când alegi să nu ai de-a face cu ea. Acolo discut obiecțiile aduse celor două concepte educaționale, de la presupusa privare de socializare până la teamă că nu ne vom descurca să îndeplinim toate nevoile de învățare ale copiilor. Și pentru că e mereu loc de mai multe perspective, traduc periodic articolele unor autori străini foarte interesanți, printre care se numără o tânără care n-a fost niciodată la școală.
Vă aștept să descoperim împreună lumea plină de aventuri a educației libere!
Ma bucur enorm ca v-am gasit:). Noi avem cam 3 ani de homeschooling , am inceput cu pasi timizi, cu descurajari exterioare , dar ne-am urmat drumul.Nu regret nici un moment decizia de a insufla mult mai mult decat o educatie conventionala.Totul a decurs natural, adaptat varstei si temperamentului.Mamele care adopta acest concept , vor oferi propriilor copii o perspectiva diferita asupra vietii, inedita si mult folositoare.Mult succes!
Si eu ma bucur ca ne-ai gasit! Va felicit pentru hotararea cu care v-ati urmat visul in ciuda descurajarilor exterioare, de care nu cred ca avem cum scapa intr-o societate inchistata cum e a noastra. Sper sa gasiti online sustinerea de care aveti nevoie. Blogul meu si pe Urbankid sunt locuri bune pentru a incepe cautarea. 🙂
vise de Romania!!
Pot sa cred ca unii parinti, care sunt si profesori, pot avea grija cum sa dozeze informatia furnizata catre copil. Dar cand parintii nu sunt profesori, ba chiar au 10 clase? In plus cred ca amestecul cu alti copii nu face decat bine. vad zi de zi pericolele izolarii in spatele calculatorului si ma ingrozesc. de asta prefer sa nu am un copil genial, ci unul adaptat si adaptabil.
Multumesc pentru comentariu si pentru opinie! Pe langa ce a raspuns toitza as vrea sa adaug ca homeschooling nu inseamna privare de socializare, ba chiar dimpotriva. Inseamna furnizarea cat mai multor oportunitati de a socializa cu oameni de toate varstele, nu doar de acceasi varsta, ca la scoala. De asemenea, faciliteaza o relationare fireasca si de pe pozitii egale cu adultii, ceea ce nu poti spune ca se intampla la scoala, unde raportul de putere este clar inclinat in favoarea adultilor. Obiectia legata de pregatirea parintilor este de inteles si foarte des intalnita printre cei care aud prima oara de homeschooling sau unschooling. Ne-a fost inculcata ideea ca invatarea se face numai intr-un cadru organizat, sub stricta supraveghere a unor “profesionisti”. Din acest motiv, chiar impartim invatarea in scolara si extrascolara, formala si informala, cand de fapt vorbim de exact acelasi fenomen. Parintii fara pregatire pedagogica sunt poate chiar mai potriviti pentru a sustine dezvoltarea copilului, pentru ca nu sunt orbiti de tot felul de idei preconcepute despre invatare si pot aborda curiozitatea si interesele copilului cu o minte deschisa. Sigur, asta inseamna sa fie dispusi si interesati sa invete ei insisi o multime de lucruri, cot la cot cu copiii. Din acest motiv, aceasta abordare educationala nu este o solutie universala si nici nu se pretinde a fi. Este o optiune personala, de chibzuit bine in familie si de ales in cunostinta de cauza. Pacat ca atunci cand aud de ea, multi adulti se duc automat cu gandul la posibilele abuzuri si neglijente pe care le-ar putea face unii parinti sub umbrela homeschooling si nu la cei care isi asuma misiunea asta cu seriozitate.
Din pacate, conceptul desi nou la noi, nu este atat de bine inteles si e deja “ostracizat”.Nu e vorba sa iti izolezi copilul in spatele unui calculator(deja vorbim de prejudecati- copii care merg la gradinita sunt si ei dependenti de calculator)E vorba sa-i oferi informatii de baza( de la invatatul culorilor , al numerelor, al literelor, al asocierilor logice pana la notiuni de baza despre lumea in care traim), sa te joci cu el in asa fel incat sa invete.Nu iti trebuie neaparat studii superioare, ci dorinta de a-i oferi copiului tau , pe langa hrana si ingrijire si educatie.Intre un copil genial care se va plictisi la scoala si unul mediocru care tot se va plictisi la scoala , aleg prima varianta:)
Mihaela, multumesc mult pentru comentariu si sustinere! Ma bucur ca ai dat peste articolul meu la momentul potrivit si sper sa gasesti pe blog si alte postari utile pentru voi.
Hmm, eu nu pot fi categorica. Eu doar am incercat. Si dupa 4 zile de homeschooling cu fetita mea de 7 ani, am observat cu ochii si urechile mele efecte despre care doar citisem. Nu spun ca a progresat mai mult decat ar fi progresat la scoala (pe termen scurt cel putin), ca nu stiu sigur, desi inclin sa cred in mod subiectiv ca da. Ce m-a uimit a fost DORINTA ei de a invata, de a continua, de a face mai mult, de a face cand nu ii cer! Pana acum temele erau … teme, adica TREBUIAU facute si asa le si simtea. Acum … daca in primele doua zile am inceput orele la 10,00 din a treia zi a inceput sa ma strige de la ora 9,00 “Da, hai, nu incepem?” ridicandu-ma de la discutia cu tatal ei din bucatarie. Daca in primele zile i-am dat dictare cuvinte, a doua zi mi-a cerut … propozitii. Daca la inceput a citit o jumatate de poveste pe zi, la sfarsit a citit … 2 jumatati de poveste pe zi si inca s-a oferit sa ii citeasca ea seara fratelui ei …povestea de seara! Daca la inceput a strambat din nas la matematica, acum vrea iar … fasole! (da, am facut matematica cu boabe de fasole). Asa ca eu nu-mi iau copilul din sistem, dar o sa fac homeschooling … in vacanta! Nu de alta, dar atitudinea si fericirea ei se potrivesc de minune cu starea de … vacanta activa! Multumesc, Andreea ca ai aparut si mi-ai facut copilul mai fericit! Cel putin pana luni la scoala, dar presupun ca tot se va simti mai bine pentru ca e mai sigura pe ea si ii va placea mai mult ceea ce invata!
Buna Andreea si felicitari pentru initiativa! Conceptul pe care il propui este deosebit de interesant si cred in el ca alternativa la invatamantul de masa. Si eu lucrez in sistemul de invatamant ca si psiholog scolar si sunt foarte dezamagita de lehamitea si pasivitatea care li se insufla copiilor. Am impresia ca lor li se transmite mai degraba o atitudine ca scoala este un rau necesar, o corvoada, si nicidecum nu li se stimuleaza suficient de mult interesul pentru a cunoaste si a descoperi. Evident, si noua metoda pe care o propui are anumite riscuri, insa, daca este aplicata cu succes si in alta parte, sunt sigura ca s-au gasit solutii pertinente si viabile pentru ele. Ma intreb daca nu exista un sistem de homeschooling aplicat unui grup de copii, sa zicem mai multe familii care “fac cu randul”in educarea copiilor. Oricum, astept cu interes mai multe informatii despre acest nou domeniu, care sa raspunda intrebarilor si indoielilor tuturor. Felicitari!
Iti multumesc pentru incurajari, Raluca! Ma bucur ca vezi potentialul acestei abordari educationale. Probabil ca experienta ta din sistem te ajuta sa vezi acest potential.
Homeschooling-ul este un concept foarte flexibil, permitand si aplicarea in cadrul unei retele de familii. Spre deosebire de un sistem institutional, HS nu are o structura data, nu are reguli. Desigur, in unele tari sunt niste conditii (o programa de urmat, teste de dat la anumite intervale), insa la capitolul aplicare, fiecare familie e libera sa-si aleaga cum. Nu stiu nicio retea de familii anume, insa din cate am citit pana acum, exista o tendinta marcata de se forma grupuri de sprijin online si offline. Poate si pentru ca familiile care aleg acest tip de educatie sunt peste tot putine raportate la populatia larga si le ajuta mult sa aiba contact cu familii care au valori asemanatoare. Voi aduce mai multe informatii despre acest concept, dar gasesti deja pe blog o seama de articole destul de interesante, zic eu, precum si link-uri si recomandari bibliografice.
Poca, eu nu inteleg de ce scoala este vazuta ca singura forma de socializare a copilului. Faptul ca un copil invata acasa nu inseamna ca sta numai in casa si ca nu are alte metode de socializare! El poate in continuare sa aiba prieteni si un grup cu care sa se intalneasca, si in cadrul lui sa faca toate activitatile de integrare in societate. Scoala, pana la urma, nu are socializarea ca principal obiectiv. Daca scoala ar fi singurul loc de socializare, as fo total de acord cu tine, insa sunt nenumarate grupuri si forme prin care copilul intra in contact cu cei de varsta lui.
Dupa homeschooling si unschooling, natural vine fuckschooling, adik hai sa nu mai invatam nimic si sa crestem asemeni plantelor, prin fotosinteza, in armonie cu… bla … bla….
Pe cand un oxfordlikeschooling sau un danisheducationalsystemschooling. Pun pariu ca la 26 de ani (damn!!! 18 in scoala. f. tare, pitzi!!!!) le stii pe toate si ai o experienta ca educator de rupi Ivy League. Bravo. Iti doresc un copil educat astfel incat sa depaseasca cel putin conditia de “dish-washer”, presupunand ca in 18 ani (OMG 18 ani!!!!!) de experienta stii sa traduci cate ceva din engleza.
Omule fara nume, nu inteleg nici eu cum poate cineva sa renunte de buna voie la scoala, cand, uite, are sansa de-a deveni o persoana atat de empatica, bine crescuta, toleranta, decenta – ca tine! Wow!
Problema ta, „omule”, nu e că n-ai nume (ăla se poate afla via gravatar), ci că nu ai bun-simț. (Știi, deprinderea aia care se presupune că o dobândești în cei câțiva ani de-acasă… Deci de-acasă, da? Că de la școală nimeni nu are astfel de așteptări.)
Și, pe lângă lipsa asta mai sus pomenită, mie-mi pare că-ți lipsește o doagă și la capitolul intelectual, dat fiind că arunci cu afirmații fără noimă. Posibil s-o fi făcut-o dintr-un puseu de teribilism (coșuri mai ai?), însă asta nu te ajută defel la modul în care ești perceput de alții.
Ce se intampla cu elevii de liceu, exista o formula si pentru ei?
Iti multumesc pentru interes, Oana. Nu stiu exact la ce te referi prin “formula”, insa voi incerca sa-ti raspund cum pot mai bine. Homeschooling-ul sau unschooling-ul pot continua fara probleme si dupa varsta la care copilul ar trebui sa inceapa liceul. Sunt si copii care aleg sa mearga la liceu, iar asta e perfect in regula, din moment ce asta isi doresc. Sau participa la unele cursuri de pregatire pe care si le aleg singuri, in functie de ce vor sa faca mai departe (facultate, postliceala, etc). Niciuna dintre cele doua abordari nu exclude surse de informatii, chiar daca ele fac parte din ceea ce numim “scoala”. Cheia este libertatea de a alege daca si cum le folosim. In ce priveste diploma de liceu, scolile-umbrela au de obicei un program prin care se poate obtine hartia asta ce foloseste la inscrierea la bac. Din pacate, in urma modificarilor din legislatie, scoala-umbrela nu mai poate garanta legalitatea educatiei acasa. Din aceasta cauza, e nevoie ca parintii interesati sa-si faca cunoscuta dorinta si sa-si ceara drepturile.
Bravo Andrea, noi locuim in SUA si il scolesc acasa pe baietelul meu de 5 ani. Sper sa-si doreasca home school vs public school pentru multa vreme. Sunt si alti copii in zona care sunt homes chooled si ne intalnim periodic. Eu vad mult prea multe avantaje care nu pot fi ignoate, copilul are timp de sport, de joaca de citit, e un baiat fericit, deloc timid, e popular, copii de 10 ani vin si vor sa se joace cu el, aaa si academic…. e la nivel de clasa a 2a deja in conditiile in care stam si invatam 45 de min pe zi cam de 4 ori pe sapt. Si de ce sa-l trimit la scoala publica de unde sa iasa bine indoctrinat cu tot felul de idei. Eu am urat scoala, si daca am socializat cu altii de varsta mea ce bine mi-a adus? Nu este o garantie ca daca ” socializezi” la scoala nu ai sa fii timid in viata si iesi de acolo bine echipat sa te lupti cu rautatile vietii. Personal, multa rautate am gasit chiar acolo la scoala printre cei de varsta mea!
Si inca ceva, aici facultatile au inceput sa accepte mai degraba un copil care a fost home schooled decat unul care a terminat scoala de stat pt ca sunt mai creativi, pt ca au mai mult timp liber sa urmeze o pasiune!