Povestea unei școli vechi, înaintea timpului său…

Povestea unei școli vechi, înaintea timpului său…

Un film pe care să-l vezi: Școala Summerhill!

Obligația noastră socială față de educația copiilor: oportunități, nu coerciție (II)

Nu e surprinzător, cred, că lucrurile care le plac copiilor cel mai mult la școală sunt printre cele de care au cea mai mare nevoie pentru a se auto-educa. Copiii tânjesc după învățare, dar în condițiile lor. Învață bine atunci când au controlul și, la fel ca tine și ca mine, deseori se revoltă când alții încearcă să-i controleze. Dar pentru ca ei să învețe, trebuie să le oferim oportunități. Trebuie să le oferim aceste oportunități nu numai celor din familiile ce aparțin claselor bogate și de mijloc, ci și celor săraci.

Obligația noastră socială față de educația copiilor: oportunități, nu coerciție (I)

Școlile, așa cum le cunoaștem în general, intervin în abilitatea copiilor de a se auto-educa. Când închidem copiii și adolescenții în școli, unde sunt repartizați în camere și nu-și pot alege tovarășii, unde nu-și pot urma propriile interese, ci trebuie să se supună la poruncile profesorului și la ritmul impus de clopoțel, intervenim în abilitatea lor de a se auto-educa. Mijloacele naturale de educare ale copiilor necesită libertate. Cititorii fideli ai acestui blog știu că aceasta este teza mea secundară.

În ultimele două postări am schițat o argumentare împotriva școlarizării obligatorii (forțate). Acum, în acest articol, voi vorbi puțin despre ce le place elevilor la școală, dacă le place ceva, și voi contura gândurile mele despre cum am putea noi, ca societate, să le satisfacem dorințele și să le oferim șansa de a se auto-educa fără coerciție. Încep, însă, cu o digresiune.

Cum ne împiedică uniunea dintre psihologia dezvoltării și sistemul școlar să înțelegem copiii (II)

Dacă vrem să înțelegem potențialul uman și nu doar modul în care se adaptează oamenii la școală și medii asemănătoare, atunci trebuie să ne lărgim câmpul de cercetare și să includem observarea copiilor într-o mare varietate de împrejurări și cu o mare varietate de metode. Nu vom cunoaște niciodată întreaga putere a jocului, a curiozității și a auto-guvernării copiilor sau puterea amestecării libere a vârstelor dacă nu studiem copiii în contexte în care toate acestea sunt lăsate să înflorească. Din păcate, asemenea contexte devin din ce în ce mai rare în societeatea noastră. Haideți să le găsim, să le studiem și să le protejăm așa cum facem cu speciile pe cale de dispariție!

Cum ne împiedică uniunea dintre psihologia dezvoltării și sistemul școlar să înțelegem copiii (I)

Copiii din școli sunt obișnuiți să fie manipulați, observați și testați. Poți supune grupuri diferite de elevi la condiții diferite, le poți da teste înainte și după manipulare, poți calcula rezultatele și, voila, ai cel mai probabil o descoperire pe care o poți publica într-un jurnal academic de dezvoltare a copilului. Încearcă asta într-un loc de joacă sau la un colț de stradă și poți fi reținut de poliție. (De fapt, s-ar putea să fii reținut doar pentru că stai și observi copiii în acele împrejurări, mai ales dacă se-ntâmplă să fii bărbat.)

Când copiii nu sunt studiați în propria școală, aceasta se întâmplă de cele mai multe ori într-un laborator de psihologie din cadrul unei universități. Copiii recrutați, dacă au 5 ani sau mai mult, sunt aproape invariabil copiii care merg la școli convenționale. Paradigma de cercetare experimentală folosită în laborator se potrivește cu paradigma școlară familară, drept urmare copiii fac cu ușurință ceea ce li se cere. Subiectul este elevul, cercetătorul este profesorul, manipularea experimentală este lecția, iar testul este test.

Dialog între elev și cartea de română

Tema: compunere care să fie sub forma unui dialog între un elev și propria carte de română! Pui de compuneri: ce ar putea să vrea / să ceară / să vă roage / de ce ar fi supărată cartea de română? cartea de română vă cere să nu-i mai îndoiți colțurile e supărată pentru...

Jurnal de profesor (II)

Dacă privim copiii numai pentru a vedea dacă fac ce vrem sau nu vrem să facă, e probabil să trecem pe lângă toate lucrurile care sunt cele mai interesante și importante la ei. Acesta e unul dintre motivele pentru care atât de mulți profesori, chiar și după ani de experiență, înțeleg atât de puține lucruri despre natura reală a copiilor. Oamenii care-și educă acasă copiii fac o treabă bună mereu pentru că au timpul – și dorința – de a-și cunoaște copiii, interesele acestora și semnele prin care își arată și exprimă sentimentele. Numai pe măsură ce profesorii se vor elibera de rolurile lor tradiționale – șef, polițist, judecător – vor putea învăța destul despre elevii lor încât să înțeleagă cum le pot fi de folos cu adevărat.

Jurnal de profesor (I)

Copii se simt la școală ca la doctor. Poate medicul să le vorbească până albăstrește despre cât bine le va face tratamentul lui; ei nu se pot gândi decât la cât o să doară sau cât de amar o să fie la gust. Dacă ar putea să aleagă, n-ar accepta niciun tratament.

Așa că banda de călători curajoși și hotărâți pe care credeam că-i conduc înspre o destinație mult dorită s-a dovedit a fi un lanț de prizonieri, forțați sub amenințarea pedepsei să mărșăluiască de-a lungul unei cărări bolovănoase care duce cine știe unde și de-a lungul căreia nu pot vedea la mai mult de câțiva pași. Așa li se pare școala copiilor: este un loc unde ești obligat să mergi, unde ți se spune să faci anumite lucruri și ți se face viața un chin dacă nu le faci sau nu le faci bine.

O zi obișnuită la școală

Tema – Compunere narativă despre o zi obșnuită la școală. Pui de compunere 1 – Pentru a putea scrie despre această temă, mai întâi ar treebui să răspundem la întrebarea: Ce înseamnă o zi obișnuită și pentru cine? De exemplu, ne putem imagina că și furnicile se duc la...

Poveste despre matematică

Tema: o poveste despre matematică. Pui de compunere 1 – Matematica s-a supărat, din cauza faptului că toată lumea o consideră ca fiind cea mai grea materie și a decis să devină din ce în ce mai grea. Așadar, a început să inventeze tot felul de probleme (care...

Când mai puțin înseamnă mai mult: pledoarie pentru a se preda mai puțină matematică în școli

Gândește-te. În prezent, de fiecare dată când auzim că elevii nu învață mare parte din ce li se predă la școală, stabilimentul educațional țipă că ar trebui prin urmare să le predăm și mai mult! Dacă două sute de ore de instrucție la materia X nu dau rezultate, păi atunci să încercăm patru sute de ore. Dacă nu învață ce li se predă în clasa întâi, atunci haideți să începem de la grădiniță. Și dacă nu învață la grădiniță, asta nu poate decât să-nsemne că trebuie să începem de la creșă! Dar Benezet avea o părere opusă. Dacă copiii nu învață prea multă matematică în primele clase, în ciuda efortului și timpului considerabile dedicate acestei materii, atunci de ce să irosim efortul și timpul cu ea?

Articolul 100 sau un alt fel de aniversare

Recitind primele articole, mă uimește cât m-am schimbat. Și nu mă refer doar la felul stângaci în care scriam, ci la perspectiva asupra educației. Am început să scriu din frustrarea față de sistemul școlar și din dorința de-a schimba ceva, dar am descoperit lumea educației libere . De atunci nu mai cred în școală, ci în dorința înnăscută a copiilor de a învăța. Nu mai cred în motivație externă, ci în curiozitatea cu care ne-a înzestrat natura. Nu mai cred în programă, ci în drumul pe care și-l alege fiecare copil. Nu mai cred în materii, ci în pasiuni și interese. Nu mai cred în orar, ci în ritmul vieții.

Ce înseamnă "a fi elev"

Tema – Compunere cu titlul “Ce înseamnă să fii elev” Pui de compunere 1 – Cum ești tu ca și elev? Cum ai povesti despre o zi din viața ta? Este importantă școala? De ce? Ce ai face dacă nu ai fi elev la vârsta ta? Crezi că are cineva un viitor...

Educația lipsită de bucurie

Faptul că atât de puțini copii par să se bucure de ce fac într-o dimineață oarecare din timpul săptămânii și că starea emoțională obișnuită din clase pare să alterneze între anxietate și plictiseală nici măcar nu ne alarmează. Mai rău chiar: fericirea în școli este ceva pentru care educatorii se simt obligați să se scuze când se-ntâmplă să apară. Până la urmă, n-ar vrea să fie acuzați de a oferi o educație ”a plăcerii”.

Scrisoare către părinți

Tema – Ermina ne cere câteva idei pentru a începe o scrisoare către părinți. Nu știu exact dacă este vorba de o compunere (pentru că ea îmi spune că este în excursie și că îi este dor de ei) sau de o scrisoare pe bune, așa că încercăm să o ajutăm în ambele cazuri. Pui...

Compunere gramaticală despre clasa mea

Tema – Compunere gramaticală despre clasa mea. M-ați prins în lipsă de inspirație, iar tema aceasta nu mă ajută deloc să-mi vină idei mai multe. În plus nu am primit și detalii despre ce fel de compunere gramaticală, așa că încerc să ofer o idee ceva mai...

În tren spre școală

Tema – Oana are nevoie de o compunere cu o temă care sună cam așa – sunt personaj-narator și trebuie să fac o compunere cu mine în tren spre școală, prima zi de școală! De la început trebuie să vă spun că pentru a fi personaj narator trebuie să povestiți...

Școala viitorului

Tema – compunere despre școala viitorului. Pui de compunere 1 – Cum arată școala viitorului? – băncile vor zbura – în loc de tablă avem calculatoare pe care scriem cu degetul (un fel de iPad-uri 😛 ) – nu mai există clase de elevi, fiecare va învăța...

Cartea și caietul – oglinda elevului

Temă: compunere cu titlul “Cartea și caietul – oglinda elevului” Pui de compunere 1 – fâșneț Dacă tot vorbim de cartea și de caietul unui elev ce ar trebui să fie oglinda muncii sale, de ce să nu fie o oglindă pe bune? 🙂 Să ne imaginăm că într-o zi, toți elevii...

Despre solidaritate

Tema: Cătălina ne-a cerut ajutorul pentru o compunere de tip eseu despre solidaritate, să vedem dacă o putem ajuta. Pui de compunere 1 – Despre prieteni și solidaritate Povestește despre ce înseamnă să ai prieteni, cât de importanți sunt ei pentru tine și cum te-au...

Vacanța intersemestrială

Temă: o compunere despre cum se poate petrece o vancață intersemestrială. E simplu, nu trebuie să scrieți nimic altceva decât ceea ce vă place să faceți în vacanță. 🙂 Pui de compunere – Răspundeți la întrebările de mai jos și gata compunerea: – Când ați început...

De-a v-ați ascunselea

Tema: compunere cu titlul “De-a v-ați ascunselea”. Pui de compunere 1 – Lumea jocului Când ați învățat voi pentru prima dată să vă jucați “De-a v-ați ascunselea”. Vă place, nu vă place? De ce? Unde exact vă jucați? Vă aduceți aminte de o întâmplare hazlie? De exemplu,...