După o pauză lunguță, iată că revin cu recenzia unei cărți care m-a scos din amorțeală. Este vorba despre Caută-ți prietenii! de Ramona Ciobanu de la poveștileramonei.ro, o cărțulie cu trei povestiri pentru copiii de vârstă școlară, după recomandarea autoarei. După cum a descoperit, primele două povestiri sunt potrivite și pentru vârste mai mici, iar Pavel le-a cerut de mai multe ori, deși sunt mai lungi și cu mai puține ilustrații decât cele cu care este el obișnuit. Așa că aș spune că de pe la 3-4 ani copiii o pot urmări, cu mici modificări făcute de părinte pe alocuri (de exemplu, simplificarea unor cuvinte și poate rezumarea unor pasaje mai lungi și mai nuanțate).

Pe Ramona n-o cunoșteam înainte ca ea să-mi scrie pentru a-mi povesti de cartea ei ce urma, pe atunci, să apară. Dar cumva ne-am înțeles imediat și de la carte am ajuns să discutăm o grămadă de alte lucruri. Mi-au plăcut la ea pasiunea pentru povești și felul în care privește copilăria – cu uimire, duioșie și admirație. Iată și cu se prezintă ea pe propriul site:

Ramona Ciobanu – povestileramonei.ro

Dacă o vei cunoaşte pe Ramona, vei afla că o pasionează fotografia şi literatura, ba chiar şi istoria şi plimbările pe jos şi cu bicicleta. Lucrează în corporaţie, dar asta nu o împiedică să îşi ia din când în când clipe de răgaz şi de creaţie. Ramonei i-au plăcut dintotdeauna poveştile: din cărţi citite, ascultate pe viniluri, la teatru sau la film vizionate. Pasiunea pentru poveşti nu s-a domolit odată cu trecerea timpului. Din contră, Ramona s-a gândit că ar fi grozav să îşi creeze propriii eroi care să îi inspire pe copii şi pe ai lor părinţi deopotrivă.

Primul lucru care mi-a plăcut de cum am văzut cartea a fost calitatea legăturii, a hârtiei (lucioasă) și a ilustrațiilor. E o cărticică cu coperțile cartonate, compactă și zdravănă. E genul de carte care rezistă la a fi citită din scoarță-n scoarță de muuulte ori. Pentru mine asta contează la o carte pentru copii, fiindcă cei mici sunt mari iubitori de povești și mai ales de povești citite de mai multe ori la rând. ”Mai vreau o dată!” vă sună cunoscut, nu?

Apoi m-au încântat ilustrațiile ieșite din mâna talentatei Andra Pavel. Frumos colorate și isteț concepute, chiar ne-au dat o idee foarte bună despre eroii cărții și mediul lor. Un singur lucru aș mai fi vrut – să fie mai multe :). Dar poate sunt doar eu obișnuită cu cărțile de copii mai mici. Serios vorbind totuși, având în vedere vârsta cititorilor-țintă, imaginile sunt suficiente și lasă loc imaginației lor să umple golurile, lucru ce mi se pare important.

 

Să ajung, însă, la poveștile propriu-zise. Prima dintre ele, Cu corn sau fără, este povestea puiului de rinocer Adongo care are de trecut două provocări: prima noapte fără mama lui și găsirea unui sens pentru cornul buclucaș ce-i împodobește nasul. Pe mine m-a înduioșat Adongo, care întruchipează perfect copilăria (atașament vs. independență, curiozitate vs. neliniștea noului, prietenia și curajul). Și lui Pavel i-a plăcut mult, însă mi-a pus multe întrebări legate de despărțirea lui Adongo de mama lui. Întâmplător, e și el în etapa independenței incipiente, așa că nu-i de mirare și cred că povestea aceasta îl poate ajuta să se acomodeze cu scurte perioade de despărțire.

A doua poveste, La umbra baobabului, e preferata lui, deși încă nu m-am lămurit de ce. Este o poveste despre prietenie și despre lucrurile pe care le faci de dragul prietenilor dragi. Adongo și prietena lui, suricata Batanga, pe care îi știam din prima poveste, pleacă într-o călătorie nu foarte ușoară pentru a-i căuta pe frații și surorile baobabului Farus și a-i aduce acestuia vești de la ei. Avem astfel ocazia să ne plimbăm alături de ei prin savană și să cunoaștem un trib de boșimani. Aceasta este povestea din care aflăm cele mai multe lucruri despre viața în savană: ce sunt baobabii și cum supraviețuiesc ei în uscăciunea tărâmului Limpopo, cum arată un boșiman și cum depind unele de altele plantele și animalele din savană. Este, în mod sigur, o sursă de curiozitate și fascinație cu privire la continentul african pe care o putem apoi completa cu o mulțime de activități, lecturi și căutări pe internet, mai ales noi, cei ce ne educăm acasă copiii.

Ultima povestire o aduce în prim-plan pe Olivia, o fetiță isteață și curajoasă, ce primește în dar un atlas al lumii. Nu știu dacă în ziua de azi copiii mai sunt atât de fascinați de atlase cum eram noi la vârsta lor, având la îndemână realitatea virtuală. Mă tem că nu, din păcate. și asta e ceva ce eu încerc să evit ținând expunerea lui Pavel la ecrane la minim. Îmi doresc să continue să considere cărțile drept fascinante, așa cum i se par acum. Revenind la povestea Oliviei, o să vă explic de ce e mai greu de urmărit pentru copiii mici, dar sigur e interesantă pentru cei mai mari. Firul epic este mai complex, căci un elefănțel pe nume Tromba îi apare în vis Oliviei și are apoi  nevoie de ajutorul ei pentru a fi eliberat de la circ, iar cu ajutorul condorului Velius ajunge pe străzile din San Francisco. V-am stârnit interesul? 🙂

Povestea Oliviei conține citatul meu preferat din carte: Căci iată, orice dorință poate deveni realitate dacă tu singur o poți îndeplini pentru altcineva. 

Cartea o găsiți pe site-ul Ramonei – www.povestileramonei.ro și pe pagina ei de facebook. Iar dacă vreți să mai vedeți imagini din carte, puteți viziona prezentarea ei pe youtube.