curriculumÎntotdeauna mi-au plăcut bibliotecile, deși multe dintre cele în care am fost erau de fapt neprimitoare. În cea a liceului nici măcar nu intram, luam cărțile de la ghișeu. Biblioteca orașului Ploiești te primea între zidurile-i reci, dar cam ca o favoare. Sper că s-a mai schimbat între timp.

Dar biblioteca de care m-am îndrăgostit a fost cea a Facultății de Litere, cu secția de împrumut plină de literatură bună și sala de lectură cu aspectul ei sofisticat și cu patina anilor atât de evidentă. Între timp a fost modernizată, cu gust aș zice, dar mie-mi place să mi-o amintesc pe cea veche. Și mă înfior la gândul marilor oameni de litere care-au stat aplecați deasupra pupitrelor la care-mi scriam eu fișele de lectură.

Desigur că aș vrea să-i împărtășesc și fiului meu această dragoste a mea, deși nu-i decât un pici de 3 ani. Așa că am fost încântată când o prietenă, căreia-i mulțumesc și aici, mi-a povestit de Biblioteca Ion Creangă. E de fapt o filială pentru copii și tineret a Bibliotecii Metropolitane București, dar o găsiți ușor după numele ei simplu.

Se află pe strada Christian Tell, la numărul 10, foarte aproape de stația de metrou Piața Romană. E o clădire albă și primitoare, care mi s-a părut perfectă pentru o bibliotecă pentru copii și tineri. Încă de la ușă îți dai seama că e o bibliotecă altfel – e cald și plin de culoare și, după spusele simpaticei doamne bibliotecare, niciodată liniște. Glasuri de copii se aud mereu, fie din sălile cu computere conectate la internet, fie din ludotecă. Da, au și o ludotecă, adică o sală dedicată copilașilor mititei, cu cărți, jucării, jocuri și spațiu liber de desfășurare. Au acolo multe cărți, marea majoritate noi și în stare excelentă, cum sunt de altfel mai toate lucrurile la ei. Scriu ”lucruri” pentru că găsiți acolo nu doar cărți, ci și casete audio şi video, CD-uri şi DVD-uri, CD-ROM-uri şi cărţi audio, de consultat pe loc sau de împrumutat.

Pe siteul lor, mai bine zis părticica lor din site-ul Bibliotecii Metropolitane, găsiți o descriere detaliată a ceea ce veți găsi acolo. De pildă, Sala de lectură găzduiește o colecţie bogată de publicaţii de referinţă în limbile română, engleză, franceză, germană, italiană, spaniolă, rusă:  enciclopedii, dicţionare, lucrări de sinteză, studii, ghiduri de călătorie, albume de artă, lucrări despre Bucureşti, hărţi, cursuri de învăţarea limbilor străine, materiale informaţionale despre Uniunea Europeană.

Dar ca să nu vă speriați adolescenții, le puteți spune că au și romane contemporane cu vampiri și alte subiecte atractive. Au până și seria Divergent în română.

În sala de expoziții, drăguț și comod amenajată au loc bilunar expoziții ale preşcolarilor, elevilor, studenţilor şi ale artiştilor consacraţi cu teme specifice vârstei copiilor. Noi am admirat păpuși textile inspirate din cărți.

Oamenii de acolo sunt primitori și bucuroși să îi întâmpine pe copii.  Ba chiar sunt dornici să se facă mai cunoscuți în mediul online, plănuiesc un site propriu și au o pagină de facebook activă pe care vă invit s-o vizitați: https://www.facebook.com/ioncreanga.biblioteca. Merită un like, vă asigur, căci veți afla de la ei atât despre evenimentele proprii, cât și despre alte evenimente culturale pentru copii.

De asemenea, am găsit o filială mai mică, dar la fel de primitoare, foarte aproape de unde locuim, așa că n-ar strica să aruncați un ochi pe lista de filiale, s-ar putea să aveți una chiar după colț.

Vă încurajez să vedeți mersul la bibliotecă drept o activitate educațională și prilej de socializare, mai ales dacă faceți educație acasă, dar nu numai. E minunat să te vezi înconjurat de atâta cunoaștere și să întâlnești oameni și copii dornici s-o descopere. E un loc perfect pentru a-ți face noi prieteni și nu mă refer doar la scriitori. 🙂

Pentru o descriere mai pe larg a atmosferei de acolo, vă invit să citiți articolul http://cutiadecarton.blogspot.ro/2015/01/biblioteca-ion-creanga-bucuresti.html, tare bine scris și ilustrat cu fotografii grăitoare și care va fi sigur impulsul de care mai aveați nevoie pentru a vă hotărî.

Sau să vă spun că puteți lua câte 6 cărți și materiale acasă pe fiecare permis (copiii au permise separate)?

Nu vă mai povestesc prea multe, ca să las loc curiozității să lucreze și să vă ducă pe Christian Tell, la numărul 10. Vă mai zic doar că nouă ne-a plăcut mult să luăm rafturile la rând în căutare de cărți pe care nu le-avem, Pavel s-a jucat vreo 2 ore pe-acolo, iar eu am cam oftat, ce-i drept, de dorul zilelor și nopților de lectură după poftă.

Iar după ce îi vizitați, dați un share pe facebook ca să afle cât mai mulți de astfel de locuri și oameni. Desigur, puteți face și mai mult – se lucrează la o procedură simplificată pentru donații, așa că veți putea contribui cu cărți, jucării și jocuri (de bună calitate, desigur) la îmbogățirea patrimoniului.

 

P.S. – nu mă certați pentru lipsa imaginilor de la bibliotecă, am o problemă cu uploadarea.