M-am nascut si am crescut intr-un loc minunat din Romania: Banat. Mai exact in Caransebes, judetul Caras-Severin, intr-o caldare, intre munti. Fara sa fi colindat prea mult in copilarie, de la fereastra din bucatarie vedeam Muntele Mic – unde mi-am petrecut si cateva vacante (mai ales de iarna)- toamna culegeam mure de pe Semenic si in fiecare vara ascultam povestile colegilor (in special baieti) care dovedeau expeditii cu cortul la Trei Ape. Mai tarziu, aveam sa descopar si imprejurimile: Cazanele Dunarii, Herculane, Banatul sarbesc, am inceput sa aflu povesti despre Ada Kaleh.
Sunt iremediabil amorezata de Romania, insa in Banat ma intorc de fiecare data cu inima ticaind ca inaintea unei intaniri de amor. Caci acolo sunt asezate, frumos, pe raft sau alandala, locurile prin care am bantuit si povestile mele de acum 39, 35, 28, 20, 17, 13, 8, 2 ani. Da, acolo iarba e mai verde, cerul mai albastru, limba romana mai frumoasa, oamenii mai buni si mintea mea mai relaxata.
Unul dintre locurile de care nu ma pot tine departe prea mult timp este triunghiul Garana-Trei Ape-Valiug, acolo unde s-au scris cateva capitole din viata mea de bastinas si-apoi de calator. Bastinas pana la 18 ani si turist de inca o data pe-atatia ani plus inca unul. Acolo s-au intamplat povesti cu sau fara festivaluri de jazz, cu lacrimi de amor sau de fericire, cu trei pene facute in acelasi timp pe un drum forestier, povesti in gasca, la cort, prin padure, pe coclauri. Povesti cu prieteni, cu prietene, cu iubiti, cu parinti, unchi si matusi…si mai recent cu Marius, apoi cu Marius si cu Sabina…
Acum ne-am impachetat din nou de plecare. Toti trei de data asta , ca sa uit mai repede ultimele plecari fara Sabina. O sa fim cateva zile in Valiug, fix in perioada festivalului de jazz de la Garana, dar fara sa ne fi aranjat iesirea in functie de acest eveniment. Asa s-a nimerit. Locul a explodat puternic in ultimii ani, insa tot se mai gaseste un locsor unde sa nu te deranjeze nimeni, daca n-ai chef. Garana are festival de jazz, Valiug are clubbing de fite pe ponton toata vara, Trei Ape are lacuri unde te poti scalda. Si mai e Brebu Nou, care are tabara EnduRoMania, unde se dau cu motoarele mai ales vest europeni. Toate au munte, padure, soare si localnici fara graba.
O sa dam iama prin toate astea, daca o sa avem chef. Sau nu, daca n-o sa avem chef. Nu exista program, aranjamente de bifat sau promisiuni de respectat. Vom fi noi, povestile noastre de acum sau de datile trecute, oamenii apropiati cu care ne vom vedea, localnicii pe care ni-i mai aducem aminte. Si energia locului, pentru mine cu gust si miros de acasa.
