Acum ceva vreme imi declaram atasamentul fata de Romania si fata de litoralul romanesc. Romanie pe care o descopar si o redescopar, cu care ma bucur si cu care ma-ntristez, pe care o vad evoluand asa cum imi vad copilul evoluand, de care sunt mandra, pe care o mai cert si o mai si iert. Litoralul romanesc este probabil unul dintre cele mai controversate locuri din aceasta Romanie, un loc unde simti foarte mult din ce poate simti un om: te-ai bucura ca vezi ca lucrurile se schimba, dar te enervezi ca nu se schimba atat de repede pe cat iti doresti, esti foooarte surprins cand gasesti locuri prietenoase cu oameni prietenosi, dar aproape ca le uiti cand dai de cate-un hotel al carui personal isi indeasa in buzunare parte din micul tau dejun, iti doresti sa-ti duci familia la mare, dar Bulgaria pare mai ieftina si te razgandesti in ultimul moment.
Sunt cu ochii pe litoralul asta de ani buni si in ultimii doi ani s-au creionat tot mai multe oferte potrivite familiilor cu copii, incepand de la Corbu si pana in Vama Veche. Cu toate neajunsurile pe care inca le are aceasta biata mare romaneasca, am in jurul meu prieteni si cunoscuti care se intorc acasa multumiti. Care au gasit hoteluri sau vile de care sunt multumiti, care n-au fost nefericiti ca nu s-au ghiftuit in all inclusive-uri pe model turcesc sau bulgaresc, care au gasit si multe de facut in afara spatiului de cazare si carora nu li s-a parut nici cel mai scump produs din lume o vacanta la mare in Romania.

Sunt la mare de cateva zile impreuna cu Sabina si suntem foarte bine. Astazi este ultima noastra zi de plaja in Mamaia si plecam mai departe incantate. E drept, am venit aici cu bucuria de a petrece timp impreuna, de a ne balaci si de a fura niste ultraviolete, de a ne odihni si de a ne juca. Nu ne-am propus sa carcotim, sa vanam greseli si sa penalizam orice diferenta fata de litoralul “altora”. Am urmarit-o pe Sabina de-a lungul ultimelor zile si singurele ei nemultumiri au fost referitoare la vreme, nu la ce am mancat, unde am dormit sau cat de tare a fost muzica pe plaja. Surprinzator, nici eu, care sunt viciata in a ma simti bine de prejudecati, experiente anterioare sau asteptari supradimensionate (ca orice alt adult, probabil), nu m-am simtit prea rau. Si nu numai pentru ca aveam langa mine un copil fericit, ci pentru ca am gasit plaje curate, locuri cu oameni prietenosi si preturi decente, diversitate culinara, agrement pentru familii cu copii din plin. Am evitat locurile care ne-au placut mai putin (nu ca ele n-ar exista) si am revenit in cele unde ne-am simiti bine si care ni s-a parut ca merita si ultimul banut.
In dimineata asta vom face o ultima plaja la Mamaia, dupa care plecam spre Eforie Nord. In Eforie Nord, vacanta noastra, in formula de familie reintregita, va continua la Hotel Europa . Lasam Mamaia in urma, cu contrastele ei, cu telegondola, cu salvamarii lui Mazare, cu cearsaful intins pe nisip, cu plaja lata si cu magazinasele cu marfa chinezeasca si zabovim in Eforie Nord, intr-unul dintre cele mai bune hoteluri de pe litoralul romanesc.
Si, ca sa raspund prima la intrebarea din titlu, pentru mine litoralul nostru nu e deloc de rau. E de mai bine, din ce in ce mai bine, iertati-mi indulgenta sau subiectivismul. Sau pe-amandoua. Dar vorbesc din experienta, nu numai din ce am auzit de la altii, fie ca e de bine, fie ca e de rau.