Tema – o compunere despre necesitatea fair-play-ului, oferind un exemplu.
Să stabilim la început ce înseamnă “fair-play” = să fii corect, să nu încerci să trișezi și să respecți regulile atunci când faci ceva!

fair-play

Sursa foto: http://bit.ly/gy0xbi

Pui de compunere 1 – Serios
Ce ție nu-ți place altuia nu-i face
Pornind de la definiția fair-play-ului și de la proverbul “Ce ție nu-ți place altuia nu-i face” îți poți imagina că la la un joc de tenis ai vrut cu tot dinadinsul să câștigi pentru că premiul pus în joc (un MP3 player) te atrăgea, așa că ai trișat. Ai fost fericit/ă pentru premiu, dar atunci când ai ajuns acasă ți-ai dat seama că nu este corect ce ai făcut și că poate alcineva merita să fie în locul tău câștigător. Ai decis să spui adevărul și să renunți la câștig.
La al doilea concurs de tenis ai participat din nou, dar de data aceasta altcineva a trișat. Tu ai aflat că nu a concurat corect, dar ai decis să nu dezvălui adevărul și să te duci la persoana care a trișat și să-i explici de ce nu e frumos ce a făcut, că și tu ai recurs la asta și că “sentimentul de după” nu este unul plăcut.
Pui de compunere 2 – La tine în clasă toate lumea ia note mai mari decât tine pentru că toată lumea copiază la lucrări. Colegii reușesc astfel să facă mereu de 10, iar tu ești singura sau singurul care nu obține notă maximă mereu.
Decizi să vorbești cu ei și să le explici că nu este corect ceea ce fac, că nu vor reuși să rețină nimic și că nu nota este cea care contează, ci cu ceea ce rămân după ce școala s-a terminat.
De ziua ta ți-ai pus o dorință – aceea ca pentru o zi toată lumea să țină cont de fair-play, iar dorința ți se împlinește pentru o singură zi. Ce se întâmplă?
– La școală toți recunosc în fața profesorilor că au trișat la lucrări
– Toți cei care câștigau până acum pe nedrept sunt la coada clasamentului.
– Oamenii toți din toată lumea se duc la cei care i-au mințit și le spun adevărul.
Spor!