Cu cortul prin țară [episodul 2]

Am adaugat mai multa mancare bio, mai multe haine, o prelata de ploaie, montata in fata cortului pentru a servi drept loc de joaca/umbra, dar de departe vedeta aparuta este o Manduca, imprumutata de la Adelle si al ei HipHip.ro, un dispozitiv de purtat copii, parca gandit de-un alpinist.

Sambata pe la pranz a pornit din Bucuresti, pe DN 1, spre Paraul Rece- Rasnov. La 10 km de Rasnov am urcat pe Drumul Crucii spre Manastirea Sfanta Treime, un loc minunat la poalele masivului Postavaru, unde calugari franciscani inimosi construiesc manstirea. Am lasat masina la baza, si am pornit-o in sus, timp de 30 minute, pe inceputul traseului ce urca spre varf.

Pe Stefan jr. si pe Manduca i-am pus in spate.

Odata ajunsi in tabara, l-am lasat liber sa se joace cu ceilalti tineri cercetasi aflati acolo, in timp ce noi am instalat cortul. In sacul de dormit a intrat foarte tarziu, dupa ce s-a linistit cu cantec de chitara in surdina.

Duminica dupamiaza am ajuns in zona valea Lisei (langa Sambata de Sus, jud. Brasov), intr-o tabara de corturi. Participam la proiectul cercetasilor din Miercurea Ciuc, a carui scop este reintrarea in circuitul turistic a zonei Tara Fagarasului, prin constientizarea localnicilor asupra pastrarii traditiilor existente, crearea de trasee si renovarea unor cabane montane.

Stefan jr. s-a adaptat rapid vietii in cort, a manancat foarte mult, dar numai ce-a vrut el, iar cantitatea de lapte adusa cu noi a necesitat suplimentare, deoarece copilului ii era foame incontinuu. La munte a adormit devreme, 9.00 -9.30 cu trezirea in jur de ora 8.00.

Pentru masa lui am adus cu noi multe fructe, cateva legume deoarce nu e prieten cu ele, biscuiti, branza. Odata la 3-4 zile, cand se facea aprovizionarea pentru tineri si adulti, atasam si noi o lista cu cerintele culinare ale piticului.

Am descoperit in aceasta experienta de viata in natura ca lui Stefan jr, ii place foarte mult sa gateasca pentru multi oameni in acelasi timp, si sa ajute la bucatarie, asa ca l-am lasat sa se desfasoara alaturi de ceilalti tineri.

Dupa 2-3 zile, s-a imprietenit mai mult cu locul, a ajuns sa se joace cu apa, fie ca se spala pe maini de 10 ori pe ora, fie ca si-o turna in cap.

Astfel a fost destul de usor sa-i facem baie, amintindu-ne de vremea cand baia se desfasura cu mult tam-tam acasa: am incalzit apa si l-am spalat in lighean. Pentru aceasta plimbare cu cortul am folosit scutece de unica folosinta ecologice Alana (de la DM), insa pentru o excursie de 2-3 zile cu siguranta sunt foarte practice scutecele textile.

In urmatoarele zile, tinerii cercetasi si-au urmat planul, acela de a ecologiza zona si a reconstrui cabanele.

Pe timpul zilei, in tabara ramaneam cate 4-5 adulti impreuna cu piticul nostru, pentru a gati, a face cumparaturi si a pregati sosirea curajosilor de pe munte.

La intoarcerea de pe traseu, Stefan isi asteapta prietenii in poarta cu cate un zambet minunat, care deobicei ascundea un giumbusluc intamplat peste zi.

Incet, incet Stefan a devenit mascota campului, iar ultima zi a venit mult mai repede decat ne asteptam cu totii.

Intr-o zi de luni am incarcat totul in masina,am luat cu noi amintiri, cateva vanatai, niste rucsaci cu haine murdare, dar mai ales multa energie si voie buna. Dupa un drum de 5 ore, ne-am oprit in Bucuresti. La 36 grade.

A trecut o saptamana de cand ne-am intors din primele etape ale calatoriei noastre, Cu cortul prin tara, si acum ne facem planuri pentru alte cateva mici iesiri de weekend: ne gandim la Targoviste, sau la Plaiul Foii, in Piatra Craiului. Voi ce sugestii aveti?

Articole similare

• 
  Cu cortul prin țară [episodul 1]
• 
  Cu copilul prin oraș. Episodul Jariștea.
• 
  Tara frumoasa. Biciclete. Aventur(i)a de UrbanKid.ro
• 
  Țară, țară, vrem ostași!