Încă este în concediu pentru câteva luni şi, între timp, ne-a oferit o parte din experienţa lui de până acum. 🙂
Ce factori aţi luat în considerare când ați luat decizia concediului de cresterea copilului?
În primul rând a fost factorul material, eu aveam un salariu mult mai mare decât al sotiei, iar la momentul respectiv legea garanta acordarea indemnizaţiei de creşterea copilului de 85% raportat la veniturile salariale. Soţia a avut grijă de fetiţa noastră, Sorana (diferenţa dintre cei doi copii fiind de un an şi jumătate) iar pe principiu egalitatii am decis că pentru Mihai sa intru eu în concediu de crestere a copilului, mai ales că existau premisele unei încrederi sporite a soţiei în „abilităţile” mele de părinte. La aceşti doi factori se adaugă suportul real, fizic şi material acordat de părinţii şi socrii mei.
Descrieţi o zi obişnuită cu micuţul, din timpul concediului de creştere a copilului.
Dimineața ne trezim în jurul orei 7.30, ceasul biologic al lui Mihai, luam ciorăpeii în picioare şi dăm o tură de joacă în dormitor, ne uităm la desene animate, dacă sunt ok sau ascultăm muzică si dansăm, apoi ne îmbrăcăm, cel mai devreme în 15 minute, la cel mic orice este o joacă. Servim micul dejun, luăm o vitamina C şi trecem la joacă, în general cu bunicii, ambii mei părinti sunt pensionari şi locuim în aceeasi casă. În funcţie de starea vremii ieşim afară în medie între 30 de minute şi o oră, ne jucăm în curtea casei şi în jurul acesteia sau facem o plimbare pe străzile alăturate. La ora 12 vine surioara de la grădiniţă şi o aşteptăm, apoi se culcă de amiază în camere separate, nici nu mă gândesc ce ar ieşi dacă ar fi pusi împreună la somn, micuţii dorm în jur de două ore. După ce se trezesc iau masa, după aceea ies din nou la aer, apoi revin şi avem diferite activitătţi de la desen (în casă avem pictaţi deja pereţii a 3 camere de către micuţi), ascultăm muzică sau ne uităm la desene animate pe calculator (Bambi, Albă ca zăpada şi cei şapte pitici, Winnie the Pooh). Încercăm să evităm pe cât posibil programele TV sau alţi factori pe care îi considerăm nocivi.
Cum a fost la cursul de puericultură şi cât a ajutat în creşterea copilului?
Nu am participat la niciun astfel de curs. Din nefericire viaţa într-un oraş de provincie nu oferă o diversitate atât de vastă precum cea dintr-un oraş mare. Sursele mele de informare au fost internetul, cărţile de specialitate şi nu în ultimul rând experienţa părinţilor şi a socrilor.
Care a fost reacţia rudelor şi prietenilor apropiaţi când au aflat că aţi decis să vă luaţi concediu de creştere a copilului?
Reacţia rudelor şi a prietenilor a fost una normală şi încurajatoare, nu am avut parte de reacţii ciudate.
Pe o scară de la 1 (foarte uşor) la 10 (foarte greu) cât de greu a fost în creşterea copilului?
5, nu este nici uşor, nici foarte greu. Sincer cred că această perioadă nu am să o uit niciodată, uneori am senzaţia că cel răsfăţat am fost eu, un astfel de concediu te face să îţi pui o altfel de ordine în viaţă, să pui preţ pe lucrurile de valoare ca primul zâmbet, primul râs în hohote, primele cuvinte sau un strâns în braţe.
Ce sfaturi aţi da unui tată aflat la începutul concediului de creştere a copilului ?
Să se înarmeze cu multă răbdare, să nu se panicheze, în cazuri medicale să ceară sfatul si recomandările experţilor, să caute să cultive o relaţie personală măcar cu un medic pediatru din categoria „dinozaurilor” cu experienţă mare de viaţă şi cu puţine cazuri de malpraxis.
Să se înteleagă bine cu soţia sau mama în cazul în care nu sunt căsătoriţi, şi foarte important, să o încurajeze pe aceasta, în limita posibilităţilor, să alăpteze natural. Am observat atât minunile fizice conferite de laptele matern la ambii copii, cât şi factorul psihologic pozitiv. În acest context o foarte importantă legătura este aceea dintre bebe şi mama lui, un tată nu poate îndeplini niciodată rolul de mama-surogat; este doar un tată, iar copiii mici au nevoie foarte mare de dragostea ambilor părinţi, fiecare având rolul său.
Mult succes, merită!
Și tu poți publica pe UrbanKid.ro.
“Am rude cu mici kinderi, prieteni cu puiuți de om și, la un moment dat, voi vrea și eu să fiu mămica unui bebe ștrumf. Până atunci, mă documentez și vă informez și pe voi despre locuri de joacă pentru copii, magazine, vacanțe și alte lucruri legate de copiii urbani”
