Pentru că biletele s-au epuizat cu mai mult de o săptămână înainte de spectacol, toate cele 600 de locuri ale CinemaPRO erau ocupate. Copii de toate varstele, de la bebeluşi un pic peste un an, curioşi de agitaţia din jur, până la domnişoare de 7-8 ani, care se uitau foarte sceptice în jur şi se întrebau oare cu ce ar putea să le încânte pe ele un spectacol de “d-ăia mici”.

În sfârşit, luminile se sting şi din sală apar cele cinci personaje îmbrăcate în costume viu colorate si pline de chef de petrecere. Muzica le susţine verva şi, treptat, sala începe să răspundă. Tanti Prezentatoarea îi introduce pe rând pe Truli, Clopoţel, Zdrăngănel şi Fetiţa Zurli. Mulţi copii le strigă numele dinainte de a trece în faţa scenei, semn că nu sunt prima oară la spectacol. Şi le place. Ca la toate spectacolele Zurli pe care le-am văzut până acum, muzica susţine show-ul. Este atât de antrenantă, atât de bine aleasă să marcheze momentele, încât eu, părinte, las de fiecare dată grijile şi gândurile la intrarea în sală şi dansez şi fredonez cot la cot cu copiii.

Dacă vesel se trăieşte, Are mama o fetiţă, Numărătoarea. Cu fiecare cântec, atmosfera în sală se destinde, copiii se ridică de pe scaune şi vin în faţa scenei, iar domnişoarele mari se prind de mână cu bebeluşii în dansul copilăriei şi al bucuriei.

Apariţia Zânei Bune le farmecă în special pe fetiţe, care se întrec în a-i atinge rochia şi se visează în acea postură. Zâna îi îndeamnă pe copii să îşi pună o dorinţă şi scutură din baghetă, asigurare clară că dorinţa va deveni realitate.

Cum niciun spectacol nu e complet fără intrigă, la un moment dat îşi face intrarea Tura-Vura, vrăjitoarea împiedicată, care vrea sa strice spectacolul copiilor. Vrăjitoarea este întruchiparea lui “aşa nu”. Nu vrea sa se spele pe dinţi şi pe faţă, e morocănoasă şi urâcioasă, nu spune te rog frumos, mulţumesc şi te iubesc, se trânteşte pe jos şi loveşte cu picioarele când vrea ceva. Puterea exemplului, negativ de data asta, chiar funcţionează. De sâmbătă, când o chem pe Ana la spălat vine repejor şi are grijă să îmi spună că nu vrea sa fie murdară ca Tura-Vura, că doar ai văzut ce urât e. Fără rugăminţi sau promisiuni. Doar printr-un joc şi un personaj pe înţelesul ei. Dealtfel, întreg spectacolul este o lecţie de bune maniere, iubire şi compasiune, pusă în scenă cu veselie şi umor.

În final, Tura-Vura se lasă pagubaşă şi, de voie de nevoie, intră în jocul celorlalţi. Totul se termină cu o joacă cu baloane uriaşe, spre deliciul copiilor din faţa scenei.

Este mare lucru cum şase actori reuşesc, doar din joc, muzică şi o mână de confetii să ridice o sală întreagă în picioare. Fără lumini sofisticate, fără efecte speciale. Mizând doar pe simplitatea copilăriei şi a bucuriilor autentice.

Dovadă că reţeta are success este faptul că, la cererea publicului, spectacolul se va relua pe 20 aprilie, tot la CinemaPRO.

Comentarii prin Facebook (recomandat)

comentarii

Pin It on Pinterest

Share This