Tachinările, poreclele, chiar batjocura sunt o parte (dureroasă) a copilăriei. Ca părinți (poate) ați avut ocazia să asistați atât la experiențele copilului vostru care suferea din cauza tuturor acestor lucruri, iar pe de altă parte i-ați auzit pe băieții sau pe fetele voastre bârfind sau spunând lucruri răutăcioase despre altcineva. De ce să nu recunoaștem, poate mulți dintre noi purtăm amintiri dureroase din copilărie, când am fost excluși dintr-un grup, când am fost ridiculizați sau poate chiar loviți.

Hărţuirea este atunci când o persoană se poartă urât în repetate rânduri cu o altă persoană sau o face dinadins să sufere. Oricine poate fi victima hărţuirii, indiferent de vârstă. Ea poate avea loc la şcoală, acasă sau online şi poate însemna că cineva te împinge, te loveşte, te tachinează, îţi ia lucrurile, îţi dă porecle, te ignoră intenţionat sau se ia de tine pentru că eşti altfel.

Hărţuirea nu este acceptabilă. Dacă eşti hărţuit, nu este vina ta.

Pentru că treaba aceasta cu bullyingul merge foarte departe (copii marginalizați, fete care se auto-mutilează, depresii adolescentine, răni care nu se mai vindecă, abuz de droguri, etc), iată că și la noi în țară, lucrurile sunt luate foarte în serios și de aici până la o campanie națională anti-bullying mai este doar un pas. Întrucât fenomenul bullying afectează copiii din întreaga ţară, postul TV Cartoon Network colaborează cu Asociația „Telefonul Copilului”, unul dintre cele mai importante ONG-uri din România, care abordează problemele acestora. Scopul acestei asocieri este de a informa despre bullying şi pentru a oferi consiliere şi ajutor celor care au nevoie.

Între 2011 – 2013, Asociația „Telefonul Copilului” a înregistrat peste 2.900 de apeluri de la copii care au dorit să vorbească despre bullying, 57% dintre aceştia fiind băieţi cu vârste între 12 – 17 ani. Peste 1.000 de copii din România au sunat în 2014 la “Telefonul Copilului 116 111” pentru a vorbi despre cazuri de bullying. Și în mod sigur sunt mult mai multe cazuri despre care nu s-a vorbit niciunde. Poate că nici în familie. Poate că ei nu știu de ”Telefonul Copilului” sau poate că știu dar nu vor/nu îndrăznesc să sune.

 

Ce mesaje ar trebui să transmitem copiilor:

  • Nimeni nu trebuie să sufere vreodată în tăcere din cauza hărţuirii. Spune-i imediat cuiva de încredere – fie că este un prieten, un profesor, un mentor sau un adult în care ai încredere. Nu eşti singur şi este important să spui cuiva dacă eşti hărţuit sau dacă vezi alţi copii care sunt hărţuiţi.
  • Cineva care este hărţuit sau care îi hărţuieşte pe alţii are nevoie la rândul său de un prieten şi de sprijin. Creează ocazii pentru a-ţi arăta prietenia faţă de toţi.
  • Ai încredere în cine eşti şi încurajează-ţi prietenii să se împotrivească hărţuirii şi să treacă la acţiune pentru a o opri, fie că ţi se întâmplă ţie sau altora. Faptul că spui cuiva nu înseamnă că eşti un turnător sau un pârâcios. Faci un bine, ajutând pe cineva.
  • Chiar dacă ai impresia că hărțuirea e doar în glumă, copiii hărţuiţi se simt speriaţi şi supăraţi. Dacă te supără sau te enervează ceva, nu te răzbuna, spune-i unui adult.

Și totuși lucrurile nu sunt atât de simple, nu? Este nevoie ca aceste mesaje să ajungă la cât mai mulți copii și într-o formă pe care ei să o înțeleagă. Cartoon Network a creat Clubul Prieteniei, având ca slogan: Fii prietenos, nu răutăcios. În campania anti-bullying copiii îl vad și pe Alex Velea care le vorbește despre cum să se opună fenomenului de bullying. Aici sunt și câteva clipuri animate care se adresează atât copiilor care sunt afectați de aceste comportamente cât și celor care sunt agresivi (bullys) sau celor care sunt ”doar” observatori.

Găsiți și comunicatul de presă aici.

”Telefonul Copilului” 116 111

Cătălina Florea, Director Executiv, Asociația „Telefonul Copilului” spune: “În lumea magică a desenelor animate, viaţa este o joacă frumoasă. În universul unor copii, însă, teama, suferinţa şi depresia au devenit noua realitate. Ştim asta din ceea ce ne spun copiii afectaţi de fenomenul bullying, care ne cer ajutorul odată cu apelul lor la „Telefonul Copilului 116 111”. Campania lansată împreună cu Cartoon Network este prima campanie care abordează fenomenul bullying încă de la vârsta la care copiilor li se conturează personalitatea, totodată aducându-ne mai aproape de toţi acei copii care ţin sub tăcere ceea ce nu le dă pace, încurajându-i să ceară ajutor”.

Experiența noastră

Din fericire, până acum la vârsta de aproape 6 ani, nu ne-am confruntat (zic eu) cu bullying-ul. Am observat însă atunci când domnișoara noastră face echipă cu câte o prietenă și nu vor să accepte pe nimeni în jocul lor au tendința de a fi puțin bully. Cât se poate la vârsta aceasta și fără intenția vădită de a face rău. Dar răul acesta însă se poate întâmpla, pentru că acel copil poate să fie un copil cu adevărat sensibil și să nu se simtă deloc bine că este exclus (și exclus cu înverșunare și destul de agresiv) din joc sau din grup. Tot ceea ce pot să fac ca părinte este să fac apel la empatia aceea înăscută a copilului meu (și pe care mă străduiesc să i-o mențin vie) și să încerc să o fac pe Ioana să se pună în ”papucii” celuilalt. O simplă întrebare de genul: ”Cum crezi că se simte …. atunci când tu faci asta, spui asta…?”.

La evenimentul de lansare a campaniei anti-bullying care a avut loc acum 2 săptămâni (deja) CN Clubul Prieteniei: Fii prietenos, nu răutăcios” discuțiile (în zona mămicilor) au fost cu povești despre apelurile primite și cazurile rezolvate (sau nu) la Telefonul Copilului iar în zona copiilor, cu jocuri și activități prin care ei învățau care e treaba cu bullying-ul, cu bully-ul și cu toată hărțuirea aceasta. La domnișoara mea a prins mai mult mesajul pozitiv (Fii prietenos, nu răutăcios) așa că i-am mai explicat pe acasă care a fost ”treaba” la eveniment. Încă nu îmi dau seama cum aș reacționa dacă Ioana ar fi de o parte sau de alta a acestei baricade a hărțuirii. Întâmplările minore din viața ei preșcoalară de până acum nu au fost semnificative – deși, cum ziceam, a avut și ea partea ei de agresivitate sau, din contră, de excludere. Și sentimentele nu au fost foarte frumoase… Cred că văd încă și mai clar, cât este de important să știi să îți asculți cu adevărat copilul, atât prin cuvintele lui dar și prin gesturi, acțiuni, emoții, astfel încât el (copilul) să se simtă în siguranță (doar ascultat și nu judecat) pentru a împărtăși ceea ce trăiește atunci (și mai ales atunci) când părintele nu este de față. Și așa poate se vor mai reduce apelurile la Telefonul Copilului cu subiecte ca: vreau să mă asculte cineva la temă, vreau să spun cuiva o poezie (și n-am cui), vreau să vorbesc cu mama dar nu îndrăznesc (sau îmi e frică), vreau să nu mai fiu agresat (dar știu că o merit) etc. 

Haideți să ne ascultăm copiii, să îi vedem și să nu îi judecăm. Să nu îi ridiculizăm (ce stai mă să o încasezi, dă și tu). Să nu îi înjosim (dacă nu zici nimic, ți-o meriți…). Să îi iubim necondiționat chiar dacă nu agreăm comportamentul lor (ai făcut asta și este un comportament greșit, eu însă te iubesc pentru ceea ce ești). Să le dezvoltăm empatia și grija față de ceilalți.

 

Featured photo

Comentarii prin Facebook (recomandat)

comentarii

Pin It on Pinterest

Share This