Limitele sunt pentru un copil ca pereții unei case: dacă se clatină, sunt strâmbi sau au fisuri, casa riscă să se dărâme. Copilul testează  mereu cu mâna peretele: eh, i-a să văd? este încă în picioare? se mișcă sau stă bine?

Cam așa și cu modalitatea în care părinții sau adulții care au în grijă un copil reușesc să gestioneze momentele în care este necesar să spună NU. Nu. Nu. Nu. Echilibrul în relația cu cei mici vine întotdeauna din înțelepciunea cu care părinții reușesc să acceseze acea dimensiune din ei în care cer și refuză. Acea dimensiune asigurantă, care are grijă de nevoile copilului și nu de dorințele lui. Și mai ales, părintele să aibă maturitatea emoțională de a-l însoți pe copil în tumultul de stări, emoții, frustrări, furie etc, stări care apar atunci când, în general aud acel Nu, când i se pune o limită. Atunci când i se spune: sunt aici să am grijă de nevoile tale și nu, nu sunt responsabil de dorințele tale. Acum sunt părintele tău și nu prietenul tău. Și pentru că sunt părintele, sunt adultul responsabil care poate să te conțină, poate să te asculte, poate să te însoțească și să te învețe ce să faci sau cum să faci față acestei avalanșe de stări care pare că nu va mai trece niciodată. Sunt aici, cu tine. Ești în siguranță. 

Ce se întâmplă în creier? Neocortexul se oprește, iar creierul limbic este cel care dictează comportamentele, care nu sunt din cele mai raționale. În astfel de momente, noi părinții ne pierdem: am vrea să ne facem copiii să înțeleagă de vorbă bună ce au de făcut. Și cu cât ne străduim mai mult să îi “facem să înțeleagă”, cu atât pare că ei nu pricep. Motivul este că vorba bună nu ajunge la ei în momentele în care neocortexul lor s-a oprit!
Ce să facem? Să îi pedepsim? Am văzut cu toții că pedepsele nu funcționează. Ba, mai mult, le strivește ființa, le plantează teama de noi, părinții lor și ne strică relația cu ei. Să punem limite sau nu? Dacă nu le punem, știm cu toții că el nu se oprește decât dacă îl amăgim cu un TV, o prăjitură sau cu altceva. Dacă le punem prea aspru, aceste limite ne deconectează și ne strică relația. Hand in Hand Parenting are un fel inedit de a pune limite copiilor, un fel care….conectează și vindecă!!

Limitele întăresc relația părinte copil – conferință cu Otilia Mantelers

Vineri – 6 octombrie, începând cu ora 18.30, va avea loc la Brașov, conferința Limitele întăresc relația părinte copil, susținută de Otilia Mantelers, organizată de Academia Heidi.

Lansare de carte – deslușim poveștile vindecătoare: Secretul monstrului cu Otilia Mantelers

Tot vineri 6 octombrie, de la ora 17.00 va avea loc la Brașov și lansarea cărții Secretul monstrului 

Vom face cunoștință cu Jojo, cel mai năzdrăvan pisoi din câți ați întâlnit! Îi plac trenulețele de jucărie, se dă în vânt după plăcinta cu mere a bunicii și e mare cititor de cărți de povești. În ultima vreme însă, el are de furcă cu un ditamai monstrul de culoare verde, pe care – ciudat lucru! – nu-l vede nimeni în afară de el. Cum se poate una ca asta? Vom deschide cartea și vom descoperi cum reușește Jojo să afle secretul fioroasei creaturi și s-o îmblânzească. Bineînțeles, împreună cu mama și tata.

„O carte frumoasă pentru întreaga familie. Spaimele copiilor pot părea imense, dar această poveste minunată îi va învăța pe cei mici să le îmblânzească. Dincolo de ilustrațiile amuzante și de povestea simpatică e un mesaj profund: copiii au nebănuite resurse interioare ca să facă față emoțiilor puternice, iar părinții îi pot ajuta prin joc și empatie.“ (LAWRENCE J. COHEN, doctor în psihologie)

Mai multe detalii despre conferință și lansarea de carte găsiți pe academiaheidi.ro.

Comentarii prin Facebook (recomandat)

comentarii

Pin It on Pinterest

Share This