Inapoi la Pagina 2
Cu cat mai mult Maternitatea ne prinde de mana, de inima si de pantec, facandu-ne sanii sa curga lapte si lacrimile sa ne inunde ochii si durerea sa ne sparga pieptul, cu atat mai mult incepem sa simtim unde nu am fost iubite, si cand si si cum, unde nu stim sa ne iubim nici acum,  si cum am creat o intreaga identitate falsa, care sa ne protejeze de durerea de a nu ne simti iubite, vazute, acceptate, onorate, tratate cu toata dedicatia si devotiunea pe care o merita si o cere fiecare fiinta vie de pe lumea asta…
Puerperiumul – perioada post-natala – nu dureaza doar 40 de zile, asa cum societatea patriarhala a decis, ca dupa 40 de zile de conectare cu copilul, mama e gata, buna si ca noua, de revenit la viata ei de dinainte – in casa, in pat, in societate. Puerperiumul incepe cu decizia Sufletului de a deveni mama si pana la varsta de 2, uneori chiar de 3 ani a copilului.
Este un intreg amestec de bucurie si recunostinta si acceptare cu lupta si fuga si disperare si oboseala si cautare si vina si preocupare constanta si sentimentul ca nimeni nu te intelege si cu rusinea in fata gandului “cine naiba m-a pus sa fac un copil?” si cu frica de a nu fi o mama buna si de a lua deciziile gresite, cu lungi zile de singuratate si lipsa de comunicare si cu o iubire fara margini simtita pentru copil si cu furie fata de partener, cu ambivalenta, cu propriul plans in fata plansului copilului, cu neputinta, cu indoiala de sine si de tot, cu nevoia de a striga din toti rarunchii “ajuta-ma!!!” si uneori nu raspunde nimeni  sau nu e nimeni sa raspunda – maternitatea, mai ales la primul copil, este o calatorie lunga si grea si coplesitoare.
Vestea buna este ca toate astea trec. Cu cat mai mult acceptam sa trecem PRIN toate provocarile interioare si externe ale puerperiumului, nu fugind de ele, cu atat mai multa bucurie si crestere si conectare reala se trezesc in noi si intre noi – mama si copil, femeie si partener, mama si tata.
Acceptare. Onestitate. Impartasire si comunicare reala, curajoasa, completa. Cerc de sprijin – alte mame, alte familii, femei mature care au trecut prin asta, terapeuti de puerperium. Iubire si acceptare de sine, cu caruta! Meditatie si multa, multa rugaciune. Maternitatea e o calatorie care dureaza toata viata si in care e bine sa ne alegem prieteni de nadejde si de drum lung!
Pagina 1 / Pagina 2 / Pagina 3