urbangraviduta la calculator

Da, internetul este plin de “speciliști” care mai de care mai atestaţi şi mai grăbiţi să-ţi spună ce şi cum ar trebui să faci, că aproape te simţi tentată să cazi în capcana lor. Iar dacă se întâmplă să mai fii şi o graviduţă tânără, fără prea multă experienţă, te poţi numi o victimă sigură.

Iertaţi-mi exprimarea puţin fatalistă şi poate radicală, dar de când sunt graviduţă, a ajuns să-mi fie practic frică să mai citesc aproape orice legat de sarcină. Până şi clasica “Mama şi Copilul” a soţilor Căpraru primită cadou de la colegele de muncă îmi pare un pericol iminent ce-mi aruncă priviri ademenitoare de pe raftul bibliotectii.”Nu, nu mă voi apropia de tine”, îmi spun curajoasă, “nu vreau să-mi spui cum aş putea să-mi rănesc copilul în timp ce-i fac baie, sau cum faptul că n-am mâncat suficiente proteine în timpul sarcinii îl va afecta pe viaţă… Nu, eu vreau să-mi spui cum să fac lucrurile bine, nu cum aş putea să le fac mai rău.”

Mda, cam la asta se rezumă totul, după câteva articole fataliste citite pe net – la un dialog absurd între mine şi cartea ce se presupune că ar trebui să mă “salveze” în misiunea mea de mamă.

Dar cum am ajuns aici?

Păi probabil dacă aţi devenit mămici în era internetului, aţi găsit toate de un real “ajutor” în înţelegerea mai bună a sarcinii acele articole adunate sub numele generic de “sarcina pe săpămâni”. La fel şi eu, şi le-am citit cu sfinţenie o perioadă, până când au început să-mi strecoare mesaje subliminale de genul “incepând cu această săptămână creşte pericolul pierderii sarcinii”. Cum, poftim?! “Semne timpurii ale acestui lucru sunt sângerările, durerile de spate… etc, etc.” Mda, şi ce graviduţă paranoică credeţi că se panica total când, ajunsă acasă după o zi de muncă, simţea o uşoară durere de mijloc? “O, nu, mă doare spatele! Repede, să vedem, mai am şi alte simptome? Fuga la calculator!”

Iar articolele ca articolele, dar dacă se întâmplă ca în căutările tale pe internet să nimereşti cumva pe vreun forum, s-a cam terminat cu şmecheria… victimă cu atestat scrie pe tine. Cum, nu ai încredere în expertiza mămicuţei X, aflată deja la al treilea bebe? Sau a mămicuţei Y, convinsă că sarcina este cel mai rău lucru care i se poate întâmpla unei femei? Şi nu te laşi emoţionată de poveştile dureroase ale mămicuţelor forumiste încercate de tot felul de greutăţi şi traume ale sarcinii şi post-sarcinii? Atunci cu siguranţă trebuie să fii cel mai insensibil om de pe faţa pământului… sau cel mai cu capul pe umeri.

Eu din păcate nu sunt aşa de tare.. unde mai pui că sunt şi însărcinată, ceea ce creşte semnificativ emotivitatea mea. Iar dacă la asta mai adaug o anumită spaimă inutilă creată de o doctora în urma unei ecografii (ce din fericire într-un final s-a dovedit o greşeală), şi amplificată mai apoi de “balaurii” de pe internet, probabil mi-aţi înţelege astăzi revolta. Şi de ce consider că cel mai bun sfat pe care-l pot da unei prietene ce se află la începutul sarcinii ar fi să stea cât mai departe de toţi aceşti binevoitori experţi online, şi dacă are vreo dilemă să-şi intrebe mai bine direct medicul ginecolog. Nu de alta, dar dincolo de sănătatea fizică, sănătatea mintală a graviduţei primează pentru micul ei bebe în dezvoltare. Şi cu siguranţă nu ai nevoie de persoane fataliste în jurul tău sau spaime inutile.

Aşa s-a produs într-un final apropierea mea de UrbanKid.ro. Poate titlul de “ghid de parenting pozitiv” a fost cel care m-a sedus, sau poate faptul că aici nu era nimeni care să-mi spună ce aş putea face greşit în creşterea copilului meu, ci din contră. Deocamdată ne înţelegem bine, şi o să avem destul timp să întărim relaţia după nașterea lui UrbanBebe.

Cât despre mine şi soţii Căpraru, încă mai cochetăm de la distanţă. Deşi mă gândesc că mai bine aş cocheta cu mama… până la urmă a făcut o treabă destul de bună în a mă creşte. Zic eu…

Sursă foto: Sheknows.com.

Comentarii prin Facebook (recomandat)

comentarii

Pin It on Pinterest

Share This