Încă din primele momentele ale noului an am simțit că ceva se schimbă în energia ce ne înconjoară. Zic: e ceva în aer? sau poate s-a întâmplat ceva cu oamenii care sunt acum în preajma mea? sau poate chiar am simțit trecerea (chiar dacă ”doar calendaristică”) în 2018. Nu le am cu ”promisiunile” făcute pe 1 ianuarie de la ora 00.00, nici cu planurile de început de an. Doar că am simțit ceva, până acum nu am fost atât de deschisă și de conștientă. Poate… Poate e doar imaginația mea care îmi creează ”filme”.
Speak your truth
Ideea este că am avut un gând foarte clar, ca o voce care răsuna în mintea mea: Speak your truth.
Mă gândeam așa: cum ar fi să te întâlnești cu un amic, pe care nu l-ai mai văzut de ceva vreme, care să-ți pună acea întrebare: ”ce mai faci?”.
Iar tu, să îi răspunzi altceva în afară de ”eh, bine…”.
Să îi zici: ”păi, uite: am avut o perioadă grea înainte de sărbătorile de iarnă. Ba, chiar, câteodată am simțit că nu mai pot să înaintez nici măcar un pic. Am tras de mine să fac tot felul de proiecte în care eram implicată. Mi-a fost greu câteva săptămâni, mă împărțeam între copii-casă-drumuri-lucru. Atât de greu încât după ce m-am relaxat am căzut așa, într-o stare depresivă, ba chiar am și răcit și nu-mi doream decât să stau în pat și să nu mai aud de nimeni și nimic. Mă gândeam că am eșuat. Că nu am fost nici prea conectată cu cei mici, nici cu soțul, am lucrat și banii nu au fost pe măsura timpului și energiei pe care le-am alocat. Crăciunul ne-a găsit greu financiar. Dar totuși, cum, necum, cu ajutor, cu susținere, cu intenții de bucurie și recunoștință am trecut și peste asta. Și casa ne-a fost plină. De oameni faini și copii și mâncare pe masă și bucurie și îmbrățișări. Încă nu ne e ușor dar simt că o să fie bine.”
Cum ar fi să îi răspundem așa, cu adevărul pe care îl trăim atunci. Cu ceea ce suntem. Fără măști?
Cred că se poate…
Voi ce ați răspunde acum dacă am sta față în față și v-aș întreba pe fiecare în parte: ”Dar tu? Tu ce faci?”
