Nu e cea mai nasoala zi din viata mea. Au fost mai grele si probabil ca vor mai fi. Dupa 3 nopti de somn intrerupt sau mai bine zis de nesomn (si ala intrerupt), dupa tuse, muci, febra si altele asemenea – de sezon, dupa ce suspin de 10 ori pe ora ca iarasi nu am reusit sa: fac ceva mai calumea (adica mai sanatos) de mancare, sa strang hainele de prin living si nici sa spal scutecele alea care stau si isi asteapta de 3 zile randul… Dupa…dupa…imi vine asa sa o iau la fuga. Si juniorul nu vrea sa doarma (pe cuvant ca nu il inteleg), iar domnisoara nu vrea sa faca nimic fara mine si isi mai varsa si ea frustrarile de pe la scoala. Dar eu? Eu cui raman?…
Ea vrea clatite cu miere si nu, nu-i convine nici macar omleta aia simpla pe care am facut-o la pranz. El vrea numai in brate. Daca atinge pamantul (sau orice nu e bratele meu) se isca o tornada de plansete. Hainele mele sunt pline de muci iar parul nu a mai simtit bataia vantului de cateva zile (si pentru ca sta numai in coada si pentru ca nu am mai iesit pe afara). M-am saturat ca peste tot prin casa sa fie servetele murdare, ustensile de scos mucozitatile din nas, remedii, siropuri si alte cele. Stiu ca doar ce a venit toamna si frigul si ca vor mai fi astfel de perioade, dar pe cuvant ca nu mai pot. Astept ora de culcare a copiilor ca ceva petrecere simandicoasa la care astept sa merg de mult…dar la jumatate de ora dupa ce se instaleaza linistea incepe foirea asternuturilor, suspine, gemete, muci trasi, stranuturi, tuse…apoi iarasi liniste. De data asta (imi zic) o sa dureze mai mult. Cam cat un dus, asa. Dupa urmatoarea trezire apuc sa si mananc. Apoi vine si domnul acasa dupa o zi lunga de-a lui, nu a trecut decat o ora de la culcarea oficiala iar eu deja imi doresc sa vina ziua. Si uite asa aflu ca pisica a stat (doar vreo 4 ore) la usa apartamentului, pe hol, nu stiu cum de nu a auzit-o nimeni si nici nu mai tin minte pentru ce am deschis usa si cum a ajuns ea acolo. Scutecele nu le bag la spalat pentru ca nu stiu daca dupa 2 ore, cand vor fi gata de intins voi mai fi treaza…
Citeam ieri ceva foarte fain despre Viata fara “abia astept” si …asa e…dar pe cuvant ca sunt atatea momente pe care de abia le astept sa treaca!!

Comentarii prin Facebook (recomandat)

comentarii

Pin It on Pinterest

Share This