Cateva randuri care sunt la fel de actuale ca acum 5 ani de zile… Un reminder pentru acceptarea copilului pe care il avem, fara asteptari de copil perfect, fara asteptari de mama perfecta, fara conditionari. Doar asa cum este ea: fiica venita in grija mea.

Chiar daca mi-am imaginat ca o sa arati intr-un fel, ca o sa te porti intr-un fel, ca n-o sa plangi, ca n-o sa te revolti, ca o sa fii intr-o altfel de o mie de moduri decat esti tu acum, sa stii ca te iubesc si te accept asa cum esti.

Chiar daca te-am comparat atata timp cu copilul imaginar pe care mi l-am proiectat inca dinainte de a venit tu la trup, te accept asa cum esti.

Chiar daca te compar poate si cu alti copii, in anumite privinte si ma mahnesc daca vad ca esti altfel…te accept asa cum esti.

Chiar daca nu-ti spun mereu ce simt sau am prea multe pretentii de la mine, de la tati, de la viata, de la tine, te doresc si te accept asa cum esti.

Tu te revolti de fapt, prin toate cate faci, impotriva copilului imaginar pe care mi l-am proiectat, impotriva tuturor preconceptiilor si ideilor inradacinate de generatii in structurile mele.

Tu te revolti de fapt pentru ca ai senzatia ca eu nu te pot dori, nu te pot iubi sau accepta asa cum esti tu de fapt.

Tu te revolti pentru ca am eu prea multe pretentii de la tine si nu te vad asa cum esti tu.

Te doresc si te iubesc si te accept asa cum esti tu. Iti zic din toata inima, pana cand o sa se intipareasca bine si in mintea mea si o sa se stearga toate programele si conceptele si ideile care nu-mi mai corespund, care nu sunt de fapt ale mele, pe care nu le mai recunosc si nici nu le mai vreau manifestandu-se.

Te doresc si te iubesc si te accept chiar daca atunci cand eram insarcinata n-am manifestat corect toata dorinta si iubirea si acceptarea, proiectand in viitor niste fantasme despre cum credeam eu ca sunt copiii, cum credeam eu ca este viata cu ei sau ca este cresterea lor.

Te doresc si te iubesc si te accept acum, iertandu-ma pe mine pana in cele mai pitite cotloane pentru toata vina pe care am proiectat-o atata timp asupra mea, pentru toate pretentiile pe care le-am avut de la viata, pentru toate atasamentele pe care le-am facut catre viitor.

Te doresc si te iubesc si te accept acum, golindu-mi mintea de toate judecatile si perversitatile si de toata vina si de toata rusinea si de toata blamarea si de toata ipocrizia si de toata invidia si de tot ce e urat acolo.

Te doresc si te iubesc si te accept acum, in acest moment, cand incep sa manifest toate virtutile necesare mie ca femeie, mie ca mama, mie ca sotie, mie ca prietena, mie ca Fiinta ce Sunt.

Te doresc si te iubesc si te accept acum, cand inteleg ce inseamna de fapt feminitatea, ce inseamna blandetea, daruirea neconditionata; cand renunt la a ma gandi ‘cum ar fi daca …’ si accept prezentul si il iubesc si vreau sa-l manifest cu toate ‘bunele’ mele acum.

Te doresc si te iubesc si te accept acum cand realizez ca nu vreau sa-mi privez viata de bucuria momentului prezent doar pentru ca ceva nu se intampla acum. Stiu ca totul este perfect, este asa cum TREBUIE  sa fie si nu-mi proiectez niciun gand in viitor despre cum cred eu ca ar trebui. Stiu ca am pe Cineva langa mine si ca am ajutorul Lui si stiu ca este bine asa!

Si mai stiu ca toate incercarile prin care trecem acum, toate framantarile si zbuciumul si intrebarile si schimbarile sunt exact asa cum trebuie sa fie pentru a putea deveni mai repede parintii constienti de care ai nevoie…

Preluare de pe dana.urbankid.ro.

Poza: Alexandra Bordeianu. Salvari: LiluTesa

Comentarii prin Facebook (recomandat)

comentarii

Pin It on Pinterest

Share This