Ce ne facem cu banii? Recunosc, oricâtă grijă au avut părinții mei să mă învețe cumpătarea sau economia totuși cred că depinde de fiecare om să învețe despre (propria-i) educație financiară. Oricât de mult am auzit în anii mei de școală generală sau liceu că trebuie să fim chibzuiți, că nu avem bani pentru una sau pentru alta, că nu trebuie să ne întindem mai mult decât ne este plapuma și oricât de mult i-aș iubi și le sunt recunoscătoare lor (părinților) nu pot să nu mă gândesc că tipul acesta de viziune (nu avem bani) nu a făcut prea bine. Cu certitudine realitatea asta a fost – nu aveam bani și trebuia să fim chibzuiți, totuși mă gândesc că poate sintagma nu avem bani ar fi putut fi schimbată cu ceva. Și asta tot încerc să fac de când sunt pe picioarele mele, financiar vorbind (am început poate târziu, în facultate, de la prima bursă cu care îmi cumpăram blugi sau fugeam la mare cu prietenul), la primii fluturași împărțiți pe stradă sau la primele luni (și singurele) de asigurări (RCA). Ba că aveam o viziune total diferită față de bani, când am prins un super loc la o firmă de asigurări, în plin proces de reînoire a polițelor și eram cu prietena mea și făceam de zor RCA-uri. Când s-a făcut ora să vină prietenii să ne ia de la locul de muncă (primul și ultimul loc de muncă fix pe care îl aveam în anul I de facultate), am plecat nene, nu conta că acasă am fost întrebate – de ce n-ați mai stat, că uite câți bani făceați… Și nouă nici nu ne-a dat prin cap să mai stăm, că doar veneau iubiții să ne ia…
Dar uite că se întoarce roata. Îți dai seama că nevoile tale de acum 10-20 de ani nu mai sunt aceleași ca acum și că, la rândul lui, copilul tău are și el nevoi (chiar dacă în aparență asemănătoare, în realitate chiar diferite). Ce faci că acum la grădiniță ți se oferă oportunitatea ca odorul mamii și al tatii să facă balet, teatru, înot, muzică, modelaj, pictură, ore de știintă, origami, qiquong etc (îmi e tare dragă grădinița asta dar sincer…nu fac față). Nu fac față nici la tonele de jucării care îți ies peste tot în drum, de la cele mai interesante jucării de lemn sau altele educative până la ultimile chinezării care se vând la chioșcuri. Nu fac față la multitudinea de activități extra-școlare (ateliere de creativitate, ateliere de muzică, ateliere de pâine, ateliere de … ateliere) sau … știți voi. Și încă nu am intrat în era hainelor (domnișoara noastră încă preferă hainele de acum 2 ani, mici și pătate eventual și greu acceptă orice altceva care nu este vreo rochiță mai deosebită).
Care este soluția? Cum gestionezi toate acestea? Da, copilul poate să aibă o multitudine de dorințe și mult mai puține nevoi. Și da, este adevărat, eu sunt în slujba nevoilor copilului meu dar nu și a (tuturor) dorințelor sale. Dar cum faci? Cum faci atunci când apar lucruri cu adevărat importante: trebuie să ajungi cu el la o consultație stomatologică, să vezi (și te rogi) să fie totul în regulă ca să nu fi nevoit să aloci bugete, lacrimi, griji și pentru asta. Trebuie să ajungi la un homeopat (dacă intri pe drumul acesta într-un fel ai noroc, căci remediile homeopate sunt chiar ieftine în comparație cu altele și atunci consultațiile pe care le plătești se justifică din mai multe puncte de vedere). Trebuie să ajungi și la un psiholog (cu copilul sau poate tu) căci te bântuie tot felul de gânduri și chiar nu mai e nici o rușine în a spune că te-ai dus la psiholog. Dar trebuie (pentru vrei, normal) să ajungi și la câteva cursuri de parenting (chiar e nevoie) și tre să faci și o selecție ca să te țină buzunarele și timpul, normal. Trebuie (căci vrei) să cumperi și niște cărți, mai vrei să faci ceva și pentru tine (un sport, o consultație în nutriție, o vizită cât de cât decentă pe la un salon, la ce-și mai fac mămicile… nu mai zici de alte tratamente corporale, după care tânjești dar la care nu reușești să ajungi – din lipsă atât de timp cât și de bani).
Oare toate acestea sunt nevoi inventate, adăugate? Oare chiar trebuie să le avem pe toate? Cum le alegi pe cele care îți trebuie cu adevărat?
Cred că dacă ești cu adevărat atent la ceea ce îți spune corpul, sufletul, ce vrei tu… dar atunci când îți spune și nu după ani de zile, nu se aglomerează toate. Fiecare are timpul său de făcut. Fiecare servește unei nevoi, pe care poate chiar nu trebuie să ți-o amâni la nesfârșit…
Voi cum faceți? Găsiți resurse de timp și bani pentru a face toate acele lucruri pe care nu că vi le doriți ci chiar le considerați esențiale pentru voi, la un moment dat?
Sursa foto Pinterest
