Când s-a născut băieţelul meu, cu aproape 2 ani în urmă, ştiam despre meseria de mamă doar faptul că « îţi va schimba viaţa complet ». Cel puţin asta îmi spuneau, fără excepţie, toate mamele de toate naţionalităţile pe care le întâlnisem până la naştere. Ascultam, apoi ziceam aşa, mimând înţelepciunea: «aha, da, sunt convinsă» şi îmi vedeam mai departe de burțoiul meu, plutind pe un nor roz, în aşteptarea momentului când o să îmi strâng puiul în braţe.
A venit momentul, mi-am strâns puiul în braţe și din a doua zi de după naştere am început să înţeleg, cu adevărat, ce înseamnă «iti va schimba viaţa complet».
Am trecut prin toate stările. Exaltare, depresie, oboseală, lacrimi, râsete, nervi, calm, răbdare, dorinţă de a strânge pe cineva de gât, acceptare, revoltă, înţelegere, confuzie, durere, fugă, teamă, bucurie, iubire, plictiseală … of, e o listă nesfârşită de emoţii, sentimente, gânduri, trăiri, descoperiri, transformări … pe care fiecare nouă mamă le ştie prea bine, pe unele le uită, pe altele le aprofundează, sau le transformă, sau le vindecă … În fine. Ca să nu lungesc prea mult introducerea asta… Experienţa maternităţii reprezintă pentru mine cea mai intensă şi iluminatoare experienţă de viaţă trăită până acum. Dacă tânjeam, înainte de a deveni mamă, după relaţii profunde, sincere, ochi în ochi, unu la unu, inimă în inimă, transformatoare, adevărate, ei bine, mi-a fost îndeplinită dorinţa din plin.
Copilul, energia lui curată, mutrişoara lui perfectă, glasul şi plânsetul şi guriţa ataşată pe sân, pielea şi mirosul şi râsetele şi gângurelile şi cererile şi nevoile şi fiecare nouă minusculă transformare uriaşă ating în fiecare mamă spaţii, butoane, locuri atât de adânci, încât dacă suntem sincere cu noi şi ne dăm voie să simţim până la capăt, nu avem cum să nu ajungem să ne schimbăm, să ne trezim, să ne dorim mai mult de la noi şi de la felul în care ne creştem copiii. Nu avem cum să nu vedem în noi Adevărul. Şi nu avem cum să nu ne dorim să trăim Adevărul ăsta împreună cu copiii noştri.
Cred în parentingul trăit din inimă. În acel «a fi părinte» venit din intuiţie, din iubire, din conectarea deplină cu copilul şi cu nevoile lui. Cred în parentingul care vede în copil, invariabil, doar lumină şi iubire şi bune intenţii. Cred în parentingul care urmează şi respectă legile naturale ale Vieţii, ale maternităţii, ale Iubirii, ale lui Dumnezeu. Cred în parentingul care pune pe primul plan, întotdeauna, fericirea şi starea de bine a copilului, şi nu standardele societăţii şi conceptele de «asa trebuie» ale educaţiei impuse. Cred în parentingul care iubeşte necondiţionat, acceptă necondiţionat şi respectă necondiţionat copilul ca pe o Fiinţă cu drepturi egale. Cred în parentingul practicat ochi în ochi, mână în mână, inimă în inimă cu copilul, în parentingul care ascultă, înţelege, se joacă, comunică, construieşte, observă şi învăţa, coţ la coţ cu copilul.
Învăţ despre a trăi din iubire şi despre a face alegeri din iubire în fiecare zi, mai ales practicându-mi meseria de mamă. Fac greşeli în fiecare zi, conştientizez, iert, iubesc şi merg mai departe, vrând că data viitoare să fac mai bine.
Scriu pe Urbankid.ro în fiecare zi de Luni, despre Parenting din Iubire. Scriu pe WowMamica.urbankid.ro, când am timp şi inspiraţie, despre noi şi noi trăiri şi descoperiri de mamă. Mă inspiră şi mă învăţa Mame minunate precum Margarita Valencia (Ecuador), Naomi Aldort, Jan Hunt sau Wendy Priesnitz. Şi m-a hrănit cu iubirea ei necondiţionată propria mea mamă, în faţă căreia mă înclin până la pământ, cu recunoştinţă.
Mă numesc Laura Câmpean, sunt o mamă în proces de învăţare despre mămit din iubire şi ştiu că parte din misiunea mea în această viaţă este împărtăşirea cu ceilalţi, către ceilalţi. Ne vedem aici în fiecare luni, la Editorialul Wow, Mămica!
