Cand i-am spus unui prieten cat de mult imi place sa pozez nou-nascutii, s-a uitat la mine ca la nebuni si mi-a trantit un “Ce? Pocitaniile alea?”
Sa ne intelegem, omul nu este casatorit si nici nu are copii, in plus scoate telefonul si imi arata poza trimisa de fratele lui, dupa care a trebuit sa zambesc si sa-i dau dreptate. In poza era o chestie mica, zbarcita, tocmai iesita din burtica, inainte sa fie spalata, si care tipa din toti bojocii. Inteleg de ce tatal cel mandru facuse poza respectiva si recunosc ca am si eu unele asemanatoare cu copiii mei. Ba intr-una dintre ele mai plang si eu, pe langa faptul ca Serban urla cat il tin puterile. Nu pot insa nici in ruptul capului sa mi-o imaginez pe bunica inramand poza respectiva si punand-o la capul patului, sa o admire seara inainte de culcare.
Nou nascutii mei sunt pufosi, curati, dorm ca niste ingerasi, ba chiar si zambesc.
In lumea fotografica, un bebe este considerat nou nascut pana la 14 zile, nu doar in secunda in care a iesit din burtica. Cei pe care i-am pozat eu aveau intre 5 si 11 zile. Cam pana la 14 zile au fatuca ridata de nou-nascut, ochii mici si pielea aia roz. Asta este perioada in care nu fac altceva decat sa manance, sa doarma si sa faca pipi si exact de asta ii ador eu.
Inainte sa pozez un nou nascut fac doua lucruri:
1. o rog pe mama sa-l hraneasca pana “la refuz”
2. incalzesc camera la temperatura unui cuptor. Nu glumesc, 30-35C este temperatura ideala….ideala pentru nou nascut, caci inevitabil, eu, parintii si sotul meu, care ma ajuta la poze, transpiram din plin. Nou nascutul o sa fie insa dezbracat, sau imbracat foarte sumar, iar pentru el/ea temperatura asta este perfecta.
Cu burta plina, dezbracat si in caldura aia placuta, nou-nascutul o sa doarma un somn atat de adanc, incat ma pot juca cu el ca si cu o plastelina, si il pot pozitiona pentru poza oricum imi doresc. O bentita pe cap, o patura colorata, niste ghetute haioase in picioare, sau pur si simplu in pielea goala bagat in cosul de rufe….si am scos poza la care bunica s-ar uita cu placere inainte de culcare!
Cand ziceam ca-l asez in orice pozitie imi doresc…eh, nu e chiar asa. Internetul este plin de poze cu nou-nascuti stand pe burta si tinandu-si capul in palme, intr-un soi de “of, of, mai, mai, ce ma fac eu ca sunt mic”. Un nou nascut nu o sa poata sta niciodata singur in pozitia respectiva, pentru ca mainile nu ii pot sustine greutatea capului. Sunt poze compuse in Photoshop din 3-4 alte poze, in care parintele ii sustine capul din diverse pozitii, ca apoi mana parintelui sa fie stearsa din poza. Inainte sa incercati asa ceva acasa ganditi-va la siguranta copilului. Eu o fac intotdeauna!
poza nou nascuti

Haoting pe mana

Poza cu Haoting am facut-o cand avea 5 zile. Tatal ei este cel care o tine pe mana, si trebuie sa recunosc ca tremura ca varga, de frica sa nu o scape. Ce nu se vede in poza este faptul ca o tine deasupra patului, picioarele ei aproape atingand cearceafurile.
Daca bunica stie sa tricoteze, puneti-o la treaba. Morgan avea 7 zile cand i-am facut poze si familia ei o sa-si aminteasca mereu ce frumos ii statea in costumul de sirena.
poza nou nascuti

Costumas de sirena

Acasa, fara aparat performant si fara photoshop, puteti face foarte usor poze cu copilul pe burta, din diverse unghiuri. Mai puteti sa il bagati pur si simplu intr-o patura , ii acoperiti buricul si lasati lumina soarelui sa intre prin geam si sa-i mangaie fata, asa cum am facut eu cu Serban.
Daca aveti burtica in crestere, sper sa va inspire acest articol, si sa-mi spuneti si mie ce idei simpatice ati avut pentru pozele cu puiul cel nou.
In paturica

In paturica